ALUAT, aluaturi, s. n. 1. Masă densă de făină amestecată cu un lichid sau cu grăsime (uneori cuprinzînd și drojdie, zahăr, ouă etc.), din care se fac pîine, prăjituri etc.; cocă. Aluat de cozonaci. ◊ Mîna ta ia la întimplare aluatul inform pe care degetele îl modelează. ANGHEL, PR. 67. Țaca Frăsina întinde foi de aluat, frate-meu Mihalachi pisează miezi de nucă și zahăr. VLAHUȚĂ, O. A. II 87. 2. Porțiune mică din coca de pîine dospită, care își menține puterea de fermentație și poate înlocui drojdia. – Pronunțat: -lu-at.