ALUN sm. 🌿 1 Arbust cu frunze păroase în formă de inimă; florile lui masculine formează ceea ce se numește în popor „mîțișori”; crește prin păduri și tufișuri (Corylus avellana) (🖼 87); proverb: a ajunge la resteul de ~, a sărăci de tot (ZNN.); alunul joacă un rol însemnat în credințele și obiceiurile poporului; cu o vărguță de alun ce se scutură peste o ulcică pusă în vatră, babele fac de dragoste; cine descîntă un șarpe cu un băț de alun, îi ia puterea de a mușca, de aici și credința că cu frunze de alun se lecuește mușcătura de șarpe; tot cu o vargă de alun, cu care s’a descîntat o broască mușcată de șarpe, se crede că se pot alunga norii și grindina; în poezia populară, alunul apare iarăși foarte des, multe versuri începînd cu formula tipică: frunză verde de ~ ¶ 2 ALUN-TURCESC, a) mic arbore cu flori ca ale alunului, dar mult mai mari și mai lungi; crește prin pădurile din regiunea montană (Corylus colurna); b) arbust care seamănă cu alunul, dar se deosebește prin fructele lui lungărețe, mari, brun-roșcate și cu coaja subțire; crește prin păduri, în regiunile montane (Corylus tubulosa) [alună].