ALĂTURA (-ur, -urez) I. vb. tr. 1 A pune alături, a așeza unul lîngă altul: alăturați mesele, ca să fie loc pentru toți ¶ 2 A apropia, a aduce alături: la a mea învățătură ia aminte și la cuvintele mele alătură-ți urechea (BIBL.) ¶ 3 A adăuga, a anexa: vei alătura la petițiune și actele legalizate ¶ 4 ‡A pune față în față, a confrunta, a compara: m’am nevoit de am alăturat izvodul slovenesc lîngă cel grecesc (BIBL.). II. vb. refl. 1 A veni alături, a se așeza lîngă cineva sau ceva, a se apropia: apoi, deschizînd un cortel, se alătură de mine (ALECS.) ¶ 2 A sta alături, a fi în atingere, a se hotărnici: moșia se alăturează spre răsărit cu siliștea satului ¶ 3 ‡A se asemăna, a fi asemenea, a se potrivi: omul se alătură cu dobitoacele cele fără minte și să asămănă lor (BIBL.).