AMEȚEALĂ (pl. -țeli) sf. 1 Turburare a stării cuiva din cauza unei indispoziții, unei boale: l-a luat cu frig și cu ~; o trec amețeli și sudori de zăpușală de greutatea sacului de pe umăr (VLAH.) ¶ 2 Stare în care cineva nu-și mai dă seamă de ce se petrece, e zăpăcit: unii dondăneau ca nebunii, pînă-i apuca ~ (CRG.) ¶ 3 fig.: e atîta turburare și ~ în lumea noastră, încît nu mai înțelegi nimic ¶ 4 Turburare a minții din cauza băuturii: în starea de ~ în care se găsea, nu mai știa ce face ¶ 5 🌿 AMEȚEALA-OILOR = [ameți].