APUCAT², -Ă apucați, -te, adj. (În superstiții) Muncit de diavol; p. ext. pornit, năbădăios, sărit, țicnit. M-am temut că-i apucat Și-mi prind cu necuratul treabă. COȘBUC, P. I 242. Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata... și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. II 235. Baba scrîșni din dinți ca apucată. EMINESCU, N. 22. ◊ (Substantivat) Se scutură din gînduri, sare ca un apucat pe movila de țarină proaspătă. GALAN, Z. R. 61.