15 definiții pentru apucătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APUCĂTURĂ, apucături, s. f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. -ătură.

APUCĂTURĂ, apucături, s. f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. -ătură.

apucătu sf [At: MUSTE, ap. LET. III, 26/2 / Pl: ~ri / E: apuca + -(ă)tură] 1 Prindere cu mâna. 2 (Înv) Însușire a unui lucru care nu-i aparține. 3 (Înv) Răpire. 4 (Înv) Jaf. 5 (Trs; rar) Avere. 6 (Trs; șîs) Om cu ~ Om bogat. 7 (Pop) Îndemânare. 8 (Pop; lpl) Înclinație. 9 (Pop; lpl) Maniere. 10 (Prt; lpl) Tertipuri. 11 (Pop) Boală acută. 12 (Pop) Durere de stomac. 13 (Îvp) Intoxicație (cu mercur).

APUCĂTU (pl. -turi) sf. 1 Cuprindere cu mîna: le-a luat pe toate dintr’o singură ~ 2 Luare cu sila, jefuire, răpire: trăește din jafuri, din apucături, din înșelări (JIP.) 3 🩺 pop. Dureri, colici; Îl spăla De apucături, De întîlnituri (TOC.) 4 Mold. (HASD.) 🩺 pop. Boală venită din argint-viu descîntat dat în vre-o băutură 5 pl. Obiceiuri, deprinderi, fel de a se purta: nu mă împac de loc cu apucăturile lui; nu-l lăsa să se joace... cu băieți de seama lui, ca să nu ia apucături rele (VLAH.) 6 Aplecare, predispozițiune: are apucături de artist [apuca].

APUCĂTURĂ, apucături, s. f. 1. Cuprindere cu mîna. A luat totul dintr-o singură apucătură. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Deprindere, obicei (mai cu seamă rău); fel de a se purta; manieră. Luase, întru toate, apucăturile profesorului său. SLAVICI, O. I 93. Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă, mi se pare... mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. Are niște apucături de stăpînă care mă strîng de gît. ALECSANDRI, T. I 339.

APUCĂTURĂ, apucături, s. f. 1. Cuprindere cu mîna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Fel de a se purta; deprindere, obicei (rău). – Din apuca + suf. -(ă)tură.

APUCĂTURĂ ~i f. 1) Cuprindere cu mâna. 2) fig. Deprindere rea. /a (se) apuca + suf. ~ătură

apucătură f. 1. luare în mână; 2. fig. purtare, chip de a fi: apucături bune, rele; 3. pop. cârcei, dureri spasmodice: suferă de apucătură.

apucătúră f., pl. ĭ. Mod de a apuca, prindere cu mîna: l-a trîntit dintr’o singură apucătură. Apucat, o boală, maĭ ales de copiĭ, caracterizată pin somn, spazmurĭ și convulsiunĭ. Fig. (maĭ ales la pl.). Obiceĭ, purtare care denotă caracteru, maĭ ales caracteru răŭ: apucăturĭ de hoț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apucătu s. f., g.-d. art. apucăturii; pl. apucături

apucătu s. f., g.-d. art. apucăturii; pl. apucături

apucătu s. f., g.-d. art. apucăturii; pl. apucături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APUCĂTU s. v. abilitate, avere, avut, avuție, bogăție, bun, colică, crampă, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, mijloace, pricepere, situație, spasm, stare, știință, talent, ușurință.

APUCĂTU s. (mai ales la pl.) 1. v. comportare. 2. v. tabiet. 3. v. fire.

APUCĂTU s. 1. (mai ales la pl.) comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce sînt ~ile astea?) 2. (mai ales la pl.) deprindere, obicei, obișnuință, tabiet, (înv.) taifet. (Are ~ile lui zilnice.) 3. deprindere, fire, nărav, obicei, obișnuință, (Ban.) ogod.(I-am aflat ~.)

apucătu s. v. ABILITATE. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. COLICĂ. CRAMPĂ. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDEMÎNARE. MIJLOACE. PRICEPERE. SITUAȚIE. SPASM. STARE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UȘURINȚĂ.

Intrare: apucătură
apucătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucătu
  • apucătura
plural
  • apucături
  • apucăturile
genitiv-dativ singular
  • apucături
  • apucăturii
plural
  • apucături
  • apucăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apucătu, apucăturisubstantiv feminin

  • 1. Prindere cu mâna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Smuls dintr-o singură apucătură. DEX '09 DEX '98
    • format_quote A luat totul dintr-o singură apucătură. DLRLC
  • 2. figurat Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luase, întru toate, apucăturile profesorului său. SLAVICI, O. I 93. DLRLC
    • format_quote Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă, mi se pare... mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. DLRLC
    • format_quote Are niște apucături de stăpînă care mă strîng de gît. ALECSANDRI, T. I 339. DLRLC
etimologie:
  • Apuca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.