APUCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Cuprindere cu mîna: le-a luat pe toate dintr’o singură ~ ¶ 2 Luare cu sila, jefuire, răpire: trăește din jafuri, din apucături, din înșelări (JIP.) ¶ 3 🩺 pop. Dureri, colici; Îl spăla De apucături, De întîlnituri (TOC.) ¶ 4 Mold. (HASD.) 🩺 pop. Boală venită din argint-viu descîntat dat în vre-o băutură ¶ 5 pl. Obiceiuri, deprinderi, fel de a se purta: nu mă împac de loc cu apucăturile lui; nu-l lăsa să se joace... cu băieți de seama lui, ca să nu ia apucături rele (VLAH.) ¶ 6 Aplecare, predispozițiune: are apucături de artist [apuca].