arnăut sm [At: (sf. sec. XVIII) URICARIUL IV, 346/8 / P: ~nă-ut / Pl: ~uți / E: tc arnaut] 1 (Înv) Soldat mercenar albanez îmbrăcat în costum național, angajat în garda domnească din Țările Române Cf seimean. 2 (Înv; pex) Servitor înarmat angajat de boieri pentru paza personală. 3 (Înv) Albanez. 4 (La nunțile țărănești) Flăcăii care poartă pe spate și pe piept curele cu nasturi încrucișate. 5 (Lpl) Bucăți mici de metal strălucitor cu care se împodobesc năframele, iile etc. Cf fluturi. 6 (Șîs Grâu ~) Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț de culoare galben-deschis. 7 (Reg) Grâu. 8 Dans la nunțile țărănești, după masa de cununie Cf arnăuțeasca. 9 Melodie după care se execută dansul arnăut (8). 10 (Reg) Ghircă. 11 (Reg) Grâu de toamnă.