Definiția cu ID-ul 408787:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
arpagic s. m. – Bulb mic de ceapă obținut din sămînță (Allium Schoenoprasum). – Var. (h)arapagic(ă), (h)arpacic(ă). Tc. arpacik [sogani] „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, II, 544); cf. sb. arpagĭk.