ARSENIE gr. ’Aρσένιος < tema ἀρρενο = bărbat. I. 1. Arseni s. olt. 2. Arsăni, mold. (Tec I); Arsanca și Arseanca tt., olt., din nume marital, iar nu de la adj. ars. 3. Arsîni, buc. 4. Arsin, -ești t.; -easa, mold. (Sd XXI) și -ca f. (Cand 109) ambele n. maritale < Arsin. 5. Arsu, ard., 1726 < Arsene (după Pașca), nu din srb.-blg. Arso (cum crede Candrea la p. 109). 6. Din magh. Arzén cu ș < s: Arșanu, olt. (Sd XXII); Arșani, Arșasca tt, olt. Cf. și Arjanu, Banul v. Partea II-a. II. + Axenti: 1. Arsentie, ard. (RA II 411) deformat: Astrenie cojocar (Meșt Cr). 2. Arsinte, ard. (An C II); -scu, If., act. Arsănti (Ard II 161).