14 definiții pentru arător
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARĂTOR, -OARE, arători, -oare, adj. (Rar; despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se folosește la arat. – Ara + suf. -ător.
ARĂTOR, -OARE, arători, -oare, adj. (Rar; despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se folosește la arat. – Ara + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
arător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (îrg) -iu2 / Pl: ~i, ~oare / E: ara4 + -ător] 1 a (Rar; d. pământ) Arabil. 2 a (Îs) Loc ~ Teren arabil (1). 3 a (D. animale) Care trage la plug. 4 sm Plugar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂTOR adj. sm. 🚜 1 Care ară: boi ~i ¶ 2 Ce se ară: pămînt, loc ~.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARĂTOR, -OARE, arători, -oare, adj. (Despre pămînt) Arabil. Loc arător. ◊ (Despre vite, rar) Care se întrebuințează la arat, care trage la plug. Vaca cea stearpă și boii arători. ȚICHINDEAL, F. 187.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂTOR, -OARE, arători, -oare, adj. (Despre pămînt) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se întrebuințează la arat. – Lat. aratorius.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
arător a. 1. care ară (vită); 2. de arat (loc).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arătoriu2, ~ie a, sm vz arător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arător (rar) adj. m., pl. arători; f. sg. și pl. arătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arător (rar) adj. m., pl. arători; f. sg. și pl. arătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arător adj. m., pl. arători; f. sg. și pl. arătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARĂTOR adj. v. arabil, cultivabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arător adj. v. ARABIL. CULTIVABIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
arător (arătoare), adj. – 1. Arabil, bun de arat. – 2. (S. m.) Plugar. Lat. ărātor (REW 600; DAR); cf. it. aratore, cat., sp., port. arador. S-a confundat în rom. cu lat. aratorius, care a avut același rezultat. Cf. ara.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
arător, -oare, adj. (rar) (ref. la teren) Arabil: „…iar Michail a dat un intravilan cu patru pământe arătoare” (Mihaly, 1900: 395; dipl. 165). – Din ara „a face brazde cu plugul” + suf. -ător (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
arător, arătoareadjectiv
- 1. Despre pământ: arabil, cultivabil. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: arabil cultivabil
- Loc arător. DLRLC
- 1.1. (Despre vite) Care se folosește la arat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vaca cea stearpă și boii arători. ȚICHINDEAL, F. 187. DLRLC
-
-
etimologie:
- Ara + sufix -ător. DEX '98 DEX '09