Definiția cu ID-ul 407283:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
arător (arătoare), adj. – 1. Arabil, bun de arat. – 2. (S. m.) Plugar. Lat. ărātor (REW 600; DAR); cf. it. aratore, cat., sp., port. arador. S-a confundat în rom. cu lat. aratorius, care a avut același rezultat. Cf. ara.