‡ASTA (astau, pl. astătui, part. astătut) I. vb. tr. A aduce pe cineva să stea dinaintea cuiva, a aduce la înfățișare: aducîndu-l pâginii, îi astătură naintea ighemonului (DOS.). II. vb. intr. 1 A sta: astătu na direapta mișelului (DOS.) ¶ 2 A apărea în fața cuiva: și astătînd Zachei, dzisă cătră Isus (DOS.); deac’am călcat cale de două dzile, îmi astătu înainte îngerul Domnului (DOS.) ¶ 3 ⚖️ A se înfățișa la judecată [lat. adstare].