19 definiții pentru astupa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-și astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare.

astupa [At: VARLAAM, C. 252 / Pzi: astup / E: ml *a(d)stuppare] vt A umple cu câlți o gaură. 2 vt A umple o gaură, crăpătură, deschizătură. 3 vt A pune dopul unei sticle. 4 vt (Îe) A-și ~ urechile A pune mâinile la urechi pentru a nu auzi. 5 vt (Îae) A nu voi să audă, să știe. 6 vt (Fig; îe) A ~ găuri A-și plăti datoriile. 7 vt (Îe) A ~ cuiva gura A face pe cineva să tacă. 8 vr (Reg; pan) A se constipa. 9-10 vtr A (se) acoperi, a (se) troieni o intrare, o deschizătură. 11 vt (Îs) A-și – nasul A pune mâinile la nas, pentru a se feri de un miros neplăcut. 12 vt (Îs) A – o ușă A desființa o intrare, a o zidi. 13-14 vt (Îs) A ~ un drum (A închide un drum sau) a-l face să nu se mai cunoască. 15 vt A acoperi ceva, astfel încât să nu se mai vadă, să nu mai străbată la el aerul, lumina. 16 vt (Îe) A ~ cuiva ochii A face pe cineva să nu vadă ceva (rău) ce se vrea să rămână ascuns. 17 vt A acoperi ceva cu pământ, frunze etc. 18 vt (Pex) A înmormânta. 19 vt (Îvp) A înveli. 20 vt A șterge de pe fața pământului. 21 vtr A face să nu se mai cunoască. 22 vt (Fig; d. sunete) A face să nu se audă. 23 vt A șterge din mintea oamenilor. 24 vt A ascunde.

ASTUPA (-up) I. vb. tr. 1 A pune ceva într’o spărtură, într’o gaură, într’o crăpătură, a o închide pentru a nu lăsa să treacă ceva prin ea: astupă crăpăturile de la fereastră, să nu vie frigul; fig.: pierdea... douăsprezece mii de lei, sumă cu care... ar fi putut ~ multe găuri (BR.-VN.) 2 A pune un dop: astupă sticla 3Vorb. de părțile corpului: a-și ~ gura, nasul, urechile; fig.: ~ gura cuiva, a împiedica pe cineva să mai vorbească, a nu-l mai lăsa să cîrtească; proverb: gura lumii numai pâmîntul o astupă; pop. a-și ~ gura, a tăcea, a nu mai cîrti 4 A acoperi cu ceva, a ascunde sub ceva: astupă-ți ochii, să nu intre praf; fig.: ~ ochii cuiva, a-i lua vederea, a-l orbi 5 A acoperi prin îngrămădirea de ceva într’un loc: ninsoarea... într’un buc ne astupă calea (CRG.) 6 A face să nu se vadă, a ascunde: malul din dreapta ne astupă vederea (VLAH.) 7 A face să nu se audă: a trîntorilor urlete, a albinelor sunete astupă (CANT.) 8 A face să se uite: se umplu de mare bucurie... gîndind că-și va ~ greșala ce făcusă (NEC.). II. vb. refl. A se închide (vorb. de o spărtură, de o crăpătură, etc.) [lat. *adstuppare < stuppa].

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-și astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Din lat. *asstuppare.

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la găuri, crăpături, deschizături) A umple, a înfunda; (cu privire la o sticlă) a pune dop. Se spune în basm despre unul care, cică, poate astupa borta vînturilor. CAMILAR, TEM. 40. Mustul... îl păstrează în gărăfioare bine astupate. SADOVEANU, N. F. 35. Spurcata astupă toate găurile casei. ISPIRESCU, L. 65. ◊ Expr. A-și astupa urechile = a-și pune mîinile la urechi spre a nu auzi ceva; fig. a nu voi să audă ceva. De-auzi vorbe rele Tu surd să te faci, Astupă-ți urechea, Te culcă și taci. ALECSANDRI, T. I 256. Păgîn! mă curmă dascălul, astupîndu-și urechile. NEGRUZZI, S. I 13. A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a face pe cineva să nu mai clevetească. De astupat ochii mi-ai dat... dar de astupat gura? ALECSANDRI, T. 181. (Familiar) A astupa găuri = a plăti datorii. Cîte găuri n-ai astupa cu banii din păstrare! La HEM. 2. (Cu privire la intrări, deschizături) A închide a bara, a opri accesul. Au astupat ușa cu crengi de copaci. DRĂGHICI, R. 100. ♦ (Cu privire la drum sau la cale) A face inaccesibil sau impracticabil; a acoperi, a înfunda. O dă în frig și ninsoare cumsecade, și într-un buc ne astupă calea. CREANGĂ, A. 30. Astupați cărări și drumuri. ALECSANDRI, P. A. 151. Doi-trei să-mi plecați, Drum să-i astupați, Calea să-i tăiați! TEODORESCU, P. P. 493. ◊ Fig. Înalt și întunecat, malul din dreapta ne astupă vederea. VLAHUȚĂ, O. A. 414. 3. A acoperi, a înveli ceva (așa îneît să nu se mai vadă). Merse prin oraș, dar cu fața astupată, ca să nu-l mai cunoască nimeni. RETEGANUL, P. IV 54. În sobă arsese un foc strașnic; îl învălisem și astupasem, căci era ger afară. CREANGĂ, A. 110. ◊ Expr. A astupa (cuiva) ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă adevărul sau realitatea. Magdian (dîndu-i punga): Na cu ce să-ți astupi ochii. ALECSANDRI, T. 180. ♦ (Cu privire la o urmă) A șterge, a face să piară, să nu se mai știe. (Refl. pas.) Și-am venit, venit, venit, Dar la pod ne-am poticnit. Pînă ce-n sus ne-am sculat, Urma ni s-a astupat. TEODORESCU, P. P. 177. ♦ A acoperi (cu pămînt, cu frunze etc.); a îngropa. V. astruca. Și-atunci vîntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupînd cu el orașe. EMINESCU, O. I 45. Cînd m-or îngropa Și m-or astupa... TEODORESCU, P. P. 436. Frunza că s-a scutura. Trupul că mi-a astupa. ALECSANDRI, P. P. 74. ♦ (Cu privire la sunet, glas, voce etc.) A face să nu se mai audă, a copleși, a acoperi. ♦ Fig. A înăbuși. Mihai, după ce astupă în țară comploturile iscate de intrigile turcilor, se pregătește pentru noi triumfuri. BĂLCESCU, O. I 195.

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaură, o deschizătură etc.; a înfunda o sticlă cu un dop. ◊ Expr. A-și astupa urechile = a-și pune ceva la (sau în) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi să audă ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă. (Fam.) A astupa găuri = a plăti datorii. 2. A închide, a bara o intrare, o deschizătură; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a înveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A îngropa. Frunza că s-a scutura, Trupul că mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare.

A ASTUPA astup tranz. 1) (găuri, crăpături, adâncituri etc.) A face să nu se vadă (acoperind cu ceva sau aplicând ceva). 2) (uși, ferestre, vase) A face să nu mai aibă deschizătură. ◊ A-și ~ urechile a nu vrea să audă ceva. ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. ~ cuiva ochii a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. 3) (zgomote, melodii, sunete etc.) A face să nu se audă, depășind în intensitate; a acoperi. 4) fig. (urme) A face să dispară. /<lat. asstuppare

A SE ASTUPA se astu intranz. (despre șanțuri, conducte etc.) A se închide prin depuneri (de noroi, de nisip etc.); a se înfunda. /<lat. asstuppare

astupà v. a închide o gaură, a acoperi o spărtură, a umplea o deschizătură: își astupă urechile, gura. [Formațiune românească din stupă, călți, lit. a astupa cu călți: termen tehnic cu sensul generalizat].

astúp, a v. tr. (lat. ex-stŭppare, d. stuppa, cîlț; it. stoppare, fr. étouper. Cp. și cu lat. stipare, a îndesa, a îndopa, și cu con-stipare. V. stupá, destup. Obturez, obstruez, acoper o deschizătură: a astupa o garafă cu un dop, a astupa o spărtură în corabie, a-țĭ astupa urechile cu degetele ca să nu maĭ auzĭ zgomotu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

astupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. astup, 3 astu; conj. prez. 1 sg. să astup, 3 să astupe

!astupa (a ~) vb., ind. prez. 3 astu

astupa vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. astup, 3 sg. și pl. astu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASTUPA vb. 1. v. obtura. 2. a (se) acoperi, a (se) închide. (~ o deschizătură.) 3. (MED.) v. obtura. 4. v. bloca. 5. a umple. (~ o gaură, un șanț.)

ASTUPA vb. 1. a (se) închide, a (se) înfunda, a (se) obtura. (~ un canal, o conductă.) 2. a (se) acoperi, a (se) închide. (~ o deschizătură.) 3. (MED.) a (se) înfunda, a (se) oblitera. (Lumenul unui organ tubular se poate ~.) 4. a bara, a bloca, a închide. (Zăpada a ~ drumul.) 5. a umple. (~ o gaură, un șanț.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

astupa (astup, astupat), vb.1. A acoperi. – 2. A închide, a înfunda, a bloca. – 3. A acoperi, a ascunde, a îngropa. – Mr. astup, astupare, megl. (a)stup, hăstup. Lat. *adstuppāre, de la stuppa (Philippide, Principii, 99; Crețu 372; Pușcariu 154; REW 8333; DAR); cf. it. stoppare, fr. étouper, v. sp. estopar (› sp. estropajo). Este posibil să se fi întîlnit cu lat. *extuphāre (› fr. étuver). Cf. destupa.Der. astupătoare, s. f. (dop; capac); astupător, adj. (care obturează); astupătură, s. f. (obturație); astupuș, s. n. (dop).

Intrare: astupa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astupa
  • astupare
  • astupat
  • astupatu‑
  • astupând
  • astupându‑
singular plural
  • astu
  • astupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astup
(să)
  • astup
  • astupam
  • astupai
  • astupasem
a II-a (tu)
  • astupi
(să)
  • astupi
  • astupai
  • astupași
  • astupaseși
a III-a (el, ea)
  • astu
(să)
  • astupe
  • astupa
  • astupă
  • astupase
plural I (noi)
  • astupăm
(să)
  • astupăm
  • astupam
  • astuparăm
  • astupaserăm
  • astupasem
a II-a (voi)
  • astupați
(să)
  • astupați
  • astupați
  • astuparăți
  • astupaserăți
  • astupaseți
a III-a (ei, ele)
  • astu
(să)
  • astupe
  • astupau
  • astupa
  • astupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astupa, astupverb

  • 1. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind); a pune dop (la sticlă); a opri accesul. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se spune în basm despre unul care, cică, poate astupa borta vînturilor. CAMILAR, TEM. 40. DLRLC
    • format_quote Mustul... îl păstrează în gărăfioare bine astupate. SADOVEANU, N. F. 35. DLRLC
    • format_quote Spurcata astupă toate găurile casei. ISPIRESCU, L. 65. DLRLC
    • format_quote Au astupat ușa cu crengi de copaci. DRĂGHICI, R. 100. DLRLC
    • format_quote Merse prin oraș, dar cu fața astupată, ca să nu-l mai cunoască nimeni. RETEGANUL, P. IV 54. DLRLC
    • format_quote În sobă arsese un foc strașnic; îl învălisem și astupasem, căci era ger afară. CREANGĂ, A. 110. DLRLC
    • format_quote Și-atunci vîntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupînd cu el orașe. EMINESCU, O. I 45. DLRLC
    • format_quote Cînd m-or îngropa Și m-or astupa... TEODORESCU, P. P. 436. DLRLC
    • format_quote Frunza că s-a scutura. Trupul că mi-a astupa. ALECSANDRI, P. P. 74. DLRLC
    • 1.1. (Cu privire la drum sau la cale) A face inaccesibil sau impracticabil. DLRLC
      • format_quote O dă în frig și ninsoare cumsecade, și într-un buc ne astupă calea. CREANGĂ, A. 30. DLRLC
      • format_quote Astupați cărări și drumuri. ALECSANDRI, P. A. 151. DLRLC
      • format_quote Doi-trei să-mi plecați, Drum să-i astupați, Calea să-i tăiați! TEODORESCU, P. P. 493. DLRLC
      • format_quote figurat Înalt și întunecat, malul din dreapta ne astupă vederea. VLAHUȚĂ, O. A. 414. DLRLC
    • 1.2. A face să nu se mai audă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. A șterge, a face să dispară o urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: șterge
      • format_quote reflexiv pasiv Și-am venit, venit, venit, Dar la pod ne-am poticnit. Pînă ce-n sus ne-am sculat, Urma ni s-a astupat. TEODORESCU, P. P. 177. DLRLC
    • 1.4. figurat Înăbuși. DLRLC
      sinonime: înăbuși
      • format_quote Mihai, după ce astupă în țară comploturile iscate de intrigile turcilor, se pregătește pentru noi triumfuri. BĂLCESCU, O. I 195. DLRLC
    • chat_bubble familiar A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîte găuri n-ai astupa cu banii din păstrare! La HEM. DLRLC
    • chat_bubble A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De-auzi vorbe rele Tu surd să te faci, Astupă-ți urechea, Te culcă și taci. ALECSANDRI, T. I 256. DLRLC
      • format_quote Păgîn! mă curmă dascălul, astupîndu-și urechile. NEGRUZZI, S. I 13. DLRLC
    • chat_bubble A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a face pe cineva să nu mai clevetească. DLRLC
      • format_quote De astupat ochii mi-ai dat... dar de astupat gura? ALECSANDRI, T. 181. DLRLC
    • chat_bubble A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Magdian (dîndu-i punga): Na cu ce să-ți astupi ochii. ALECSANDRI, T. 180. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.