3 intrări
39 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (6)
- relaționale (9)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AȘTERNUT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). ♦ (Tipogr.) Înveliș de materiale elastice cu care se acoperă cilindrul preselor de tipar. – V. așterne.
așternut2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 122 / Pl: ~uți, ~e / E: așterne] 1 Întins pe jos (pentru a fi călcat în picioare). 2 Întins (pe pat) pentru a dormi peste el. 3 (D. pat) Aranjat pentru culcare Si: făcut2. 4 (D. masă) Aranjat pentru a mânca Si: întins2. 5 Pregătit2. 6 Acoperit2. 7 (Fig) Pardosit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
așternut1 sn [At: PSALT. SCH. 14/11 / Pl: ~uri / E: așterne] (Îvr) 1-12 Așternere (1-3, 8, 12-13, 15-20). 13 Lucruri împrăștiate pe jos Si: (îvr) așternătură (13). 14 Obiecte întinse pe drum pentru a călca cineva în picioare Si: (îvr) așternătură (14). 15 (Pex) Preș. 16 Obiecte care se pun pe pat pentru a dormi pe ele sau în ele Si: (îvr) așternătură (16). 17 (Pex) Pat. 18 Materiale puse în culcușul animalelor pe timp de iarnă Si: (îvr) așternătură (18). 19 (Pex) Culcuș. 20 (Spc) învelitoare pentru pat Si: (îvr) așternătură (20). 21 (Înv; tip) Coli de hârtie pe care se face potrivirea la mașină. 22 (Pesc) Pari de fier cu care se fixează gardurile de baraj. 23 (Pesc) Lanț de fier.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AȘTERNUT (pl. -turi) sn. 1 Ce se așterne, ce este așternut pe jos: se odihnește molcom și străveziu pe largi ~uri de nisip (VLAH.); ~ de frunze; ~ de paie ¶ 2 Ce este așternut în pat: a fi în ~, a fi în pat, a fi culcat; a face ~ul, a face patul; a cădea la ~, a se bolnăvi ¶ 3 📰 Coalele de hîrtie pe care se face potriveala în mașină pînă a nu se începe tipărirea.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AȘTERNUT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). – V. așterne.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
AȘTERNUT, așternuturi, s. n. 1. Totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit (rufe de pat, plapumă etc.); pat astfel pregătit. Mătușă Anghelină, i-a zis tata... să gătești așternutul pentru cumnatul nostru. SADOVEANU, N. F. 16. Vreau să-mi pun sub așternut Busuioc și mintă. TOMA, C. V. 94. Din acestea cată vînătorii să-și întocmească culcuș și cină, dacă cumva n-au avut grijă a-și aduce așternut și merinde în căruțe. ODOBESCU, S. III 18. Cum a venit împăratul de la vînătoare și s-a pus în așternut, hîrca i-a și trimis laptele. CREANGĂ, P. 97. ◊ Culcuș (făcut din paie, din mușchi etc.) pentru animale. ◊ Fig. Strat. [Mirele] a pus să se aștearnă, pe drumul de la biserică la castel, praf de zahăr. Mult zahăr. Un așternut gros de aproape un metru. PAS, L. I 121. 2. (Regional) Cergă, țol, covor țărănesc. Blană lungă, moale. Cu samur în poale Și un așternut Cu aur țesut. ALECSANDRI, P. P. 121. 3. Îmbrăcăminte de hîrtie, de carton sau de cauciuc a cilindrului și a fundamentului de presiune la mașinile de tipar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AȘTERNUT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AȘTERNUT ~uri n. 1) v. A AȘTERNE și A SE AȘTERNE. 2) Totalitate de obiecte (pernă, plapumă, cearșaf etc.) cu care se pregătește patul (locul) pentru culcare. 3) Pat pregătit pentru culcare. 4) Culcuș din paie, gunoaie etc. pentru animale. /v. a așterne
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
așternut a. acoperit. ║ n. 1. tot ce se întinde pentru dormit, patul cu tot ce-l acopere; 2. un fel de țesătură țărănească pentru pat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
așternút n., pl. urĭ, în vest e. Acțiunea de a așterne adese-orĭ: am întîrziat cu așternutu. Ceĭa ce se așterne pe pat p. culcare. Un fel de țesătură românească întrebuințată ca macat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AȘTERNE, aștern, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. și tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ Refl. Fig. A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊ Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Lat. asternere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
așterne [At: (sec. XVII) Mss. ap. GCR I, 233 / Pzi: aștern / E: ml asternre] 1-2 vtr A (se) întinde sau împrăștia pe jos, ca să formeze un strat întins.3 vt A răspândi pe jos obiecte, (ca) un covor, pe care să calce cineva. 4 vt A amenaja o trecere, (un pod, un dmm etc.) pentru cineva. 5 vt (Îe) A ~ pe hârtie A scrie. 6 vt (Îe) A ~ pe portativ A compune muzică. 7 vt (Înv; îe) A ~ pe pânză A picta. 8 vt (Înv) A depune o plângere înaintea cuiva. 9 vt (Înv) A face o expunere. 10 vr (D. oameni) A se întinde. 11-12 vtr (Pan; d. obiecte) A (se) răsturna. 13 vr (Îe; înv) A se ~ de tot A se pleca cu umilință în fața cuiva. 14 vr (D. cai; îe) A se ~ drumului A fugi atât de repede, de parcă ar atinge pământul cu pântecele. 15 vr (Fig; îe) A se ~ pe o treabă A se apuca serios de o treabă. 16 vt A culca pe cineva la pământ. 17 vt A ucide pe cineva. 18 vt A întinde pe cineva jos spre a-l bate. 19 vt A întinde pe jos ceva pentru a face un culcuș. 20 vt A pregăti patul pentru culcare. 21 vt (Îe) A ~ Ia cai A pregăti grajdul cailor. 22 vt (Îe) A ~ masa A pune masa. 23 vt (Fig) A pregăti cuiva ceva. 24-25 vtr A (se) acoperi. 26 vt (Îe) A ~ un drum A pietrui un drum.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AȘTERNE (aștern) I. vb. tr. 1 A întinde ceva (un covor, o pătură, etc.) pe jos sau peste ceva: așternea veșmentele sale de călca pri înse asinul Iul Hs. (VARL.) ¶ 2 fig.: așternîndu-și privirea dornică... pe dunga vînătă a drumului (VLAH.) ¶ 3 ~ pe cineva la pămînt, pe jos, a doborî pe cineva lungindu-l la pămînt ¶ 4 ~ pîntecele la pămînt, a atinge pămîntul cu pîntecele (vorb. de cai în goană) ¶ 5 ~ patul, a face patul; abs. proverb: cum îți vei așterne, așa vei dormi, cum te porți, cum îți orînduești viața, așa vei fi răsplătit; cum vei munci, așa foloase vei trage în urmă; ~ masa, a întinde fața de masă, a pregăti pe masă cele trebuincioase pentru mîncare ¶ 6 ~ cu... a acoperi cu...: vîntul de toamnă așternuse cărările cu frunze ¶ 7 ~ pe hîrtie, a pune pe hîrtie, a scrie; ~ pe zid (ODOB.), a însemna, a zugrăvi pe zid ¶ 8 ⚖️ ~ o pîră, a pîrî pe cineva, a face o jalbă ¶ 9 familiar ~ pe cineva, a-l vorbi de rău altuia, a-l înfățișa într’o lumină nefavorabilă, a-i face un rău ¶ 10 A pune la cale, a plănui ceva: tu le faci bine și ele îți aștern moarte (SB.) II. vb. refl. 1 A se întinde peste ceva, a acoperi ceva: zăpada s’a așternut peste cîmp ¶ 2 fig.: drumul s’a-șterne drept, între două rînduri de pomi (VLAH.) ¶ 3 A se ~ pe ședere, a se pune pe stat mai mult timp într’un loc; a se ~ pe mîncare, a se pune tihnit la mîncare; a se ~ pe somn, pe odihnă, a se da la somn, a sta să se odihnească; a se ~ pe vorbă, a se întinde la vorbă, a sta de vorbă; a se ~ pe lucru, a se pune serios pe lucru; a se ~ pe gînduri, a se cufunda în gînduri ¶ 4 A se ~ la drum, a porni la drum ¶ 5 A se ~ pămîntului, drumului, vîntului, a se ~ pe goană, a fugi în goană (vorb. de cai, etc.) [lat. adstĕrnĕre].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AȘTERNE, aștern, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. și tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ (Fig.) A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊ Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
AȘTERNE, aștern, vb. III. 1. Tranz. A întinde (un covor, o pătură etc.) pe o suprafață. Peste frunzări toarnă țarină și peste țărînă așterne o rogojină. CREANGĂ, P. 29. [Făt-Frumos] se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. ◊ Fig. Tractoarele înaintau duduind de-a lungul șoselei așternută pe cîmpie. DUMITRIU, V. L. 116. Sta în picioare, pe prispă, neclintită, așternîndu-și privirea... pe dunga vînătă a drumului. VLAHUȚĂ, O. A. 97. ◊ Refl. (Poetic) Eu priveam la cernerea de fulgi din juru-mi, la covorul alb ca o lînă moale de miel care se așternea pretutindeni. SADOVEANU, O. III 330. Saltă-n scări și-aiurea Fuge iar din crîng. Cîmpi s-aștern în juru-i. TOMA, C. V. 99. Văpaia lungă s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140. (Fig.) Se așternuse o tăcere, încît se auzea de-afară vuietul plopilor. CAMILAR, TEM. 16. Parcă se așternea o tristeță de pustiu peste locurile acelea. PAS, L. I 72. ♦ A împrăștia, a răspîndi ceva pe jos, așa încît să formeze un strat. A așterne nisip pe cărare. ◊ Fig. Zgomotoasa albie plină de stînci s-a sfîrșit, și de acum înainte cîmpia îi așterne lungi straturi de nisip și humă. BOGZA, C.O. 126. ◊ (Cu inversarea complementelor) A așterne o șosea cu pietriș. A așterne pămîntul cu paie. ◊ Refl.: O parte [din semințe] s-așternea pe stîncă și să rodească nu putea. MACEDONSKI, O. I 61. Frunza jos cădea, Pe pămînt se așternea, Parcă venise toamna. ȘEZ. IV 131. (Fig.) Se vor așterne peste noi... Zăpezile uitării. BENIUC, V. 32. 2. Tranz. (Cu privire la așternut, p. ext. la pat) A pregăti pentru culcare. Am primit poruncă... să aștern paturile în cele două odăi de oaspeți. SADOVEANU, N. F. 70. ◊ Fig. Dac-am văst ( = văzut) că nu mai vii... Pusei dorul căpătii, Urîtul mi-l așternui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ◊ Absol. Pe vatră mi-e așternut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236. Mult bine-mi era la ea, Că-mi așternea la răcoare Și mă-ntreba ce mă doare. ALECSANDRI, P. P. 238. Cum îți vei așterne, așa vei dormi. ♦ (Cu privire la masă) A așeza în ordine pe masă obiectele necesare pentru cei care mănîncă; a pune masa. ◊ Refl. (Despre masă, mai ales în basme) A se acoperi. Masa... se va așterne cu tot felul de mîncări și băuturi. RETEGANUL, P. I 62. 3. Tranz. (Adesea determinat prin «pe hîrtie») A scrie; a compune. Mihai Zaharia începu să aștearnă cuvintele bătrîmdui pe hîrtie, sub privirile aprinse ale țăranilor. MIHALE, O. 524. Cine știe pana a mînui să scrie din nou ce se află așternut aici. PAS, L. I 133. ♦ Fig. (Rar, cu privire la o pîră, un plan etc.) A desfășura în fața cuiva, a expune. În curte la Mihnea-vodă, Nemerit-a, Poposit-a, Măre, trei moșnegi bătrîni... Și pîrăsc pe Dobrișan Naintea lui Mihnea-vodă. Și din gură ce-i spunea, Pîra cum își așternea? TEODORESCU, P. P. 473. 4. Refl. (Despre persoane, mai ales determinat prin «la pămînt» sau «pe jos») A se întinde orizontal, a se culca la pămînt în toată lungimea sa. Plutonul se așternu la pămînt. CAMILAR, N. I 73. Se așternea de-a lungul, în marginea șesului, și sta multă vreme cu fața în soare, cu degetele încleștate sub ceafă și cu ochii pe jumătate deschiși. VLAHUȚĂ, O. A. 102. ◊ Tranz. Ostașii îl aduseră mort, îl așternuseră în zăpadă. DUMITRIU, N. 199. ♦ Fig. (Despre cal, de obicei determinat prin «drumului» sau «la drum», mai rar prin «vîntului», «cîmpului» etc.) A fugi foarte repede. Ci fie-așa! Pegasul meu, așterne-te la drum. BENIUC, V. 39. Cum iei pămîntul în galop Și cum te-așterni ca un potop De trăsnete-n pustiu! COȘBUC, P. I 112. Fug caii duși de spaimă și vîntului s-aștern. EMINESCU, O. I 98. Alei, murgul meu voinic! Așterne-te drumului Ca și iarba cîmpul la La suflarea vîntului! ALECSANDRI, P. P. 74. ◊ (Despre călăreți) În lumina revărsatului de zi, cei cinci cazaci se așternuseră într-o fugă nebună. SADOVEANU, O. VII 35. ◊ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe») A începe cu tot dinadinsul să facă ceva, a se apuca temeinic sau în tihnă de ceva; a se pune, a se așeza pe... Tînărul cronicar foiletonist... se așterne din zi în zi mai fervent pe lucru. VLAHUȚĂ, O. A. 212. Gheorghe se așternea cu tot dinadinsul pe învățătură. VLAHUȚĂ, O. A. I 119. S-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună! CREANGĂ, P. 34. ◊ (Se accentuează durata îndelungată a acțiunii) Și iarăși te-ai așternut, pe ședere, acasă! PAS, Z. I 299. 5. Tranz. A trînti, a culca (pe cineva) la pămînt (printr-o lovitură). [Calul] nimic nu făcea... Numa-n tafturi se umfla Și departe l-azvîrlea, Fierea-ntr-însul cătrănea, Mort pe jos îl așternea. TEODORESCU, P. P. 523. ◊ Expr. (învechit) A așterne pe cineva la scară = a întinde pe cineva pe jos pentru a-l bate. Jeluitorii au umblat fugari prin pădure, de frică, că-i căuta să-i aducă la curte și să-i aștearnă la scară. ȘEZ. IV 18. 6. Tranz. Fig. (Rar) A pune la cale, a unelti, a urzi. Ia, cum sînt unele firi! Tu le faci bine și ele îți aștern moarte! SBIERA, P. 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AȘTERNE, aștern, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pînză etc. pe o suprafață. ♦ Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspîndi pe jos, așa încît să formeze un strat. 2. Tranz. A pregăti așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ◊ Expr. Cum îți vei așterne așa vei dormi = după cum știi să-ți orînduiești viața așa vei trăi. ♦ A pune masa. 3. Tranz. A scrie; a compune. ♦ (Rar) A expune în fața cuiva o pîră, un plan etc. Și din gură ce-i spunea, Pîra cum își așternea? (TEODORESCU). 4. Refl. și tranz. A (se) întinde orizontal pe jos, a (se) culca la pămînt. Se așternea de-a lungul, în marginea șesului (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. (Refl.) A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau cîmpului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede. ♦ Refl. Fig. A se apuca temeinic sau în tihnă de ceva; a se pune, a se așeza pe... Și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute (CREANGĂ). 5. Tranz. A trînti, a culca pe cineva la pămînt (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Lat. asternere.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE AȘTERNE mă aștern intranz. 1) A se lăsa (pe o suprafață) formând un strat. Frunzele s-au așternut pe sub copaci. 2) (despre ființe) A se întinde pe jos; a se culca la pământ. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorbă. ◊ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se întinde în fața ochilor; a se deschide; a se desfășura. /<lat. asternere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A AȘTERNE aștern tranz. 1) A întinde pe o suprafață. ~ covorul. ~ o pânză. ~ asfalt. 2) (patul) A pregăti pentru culcare, aranjând așternutul. ◊ Cum îți vei așterne așa vei dormi ce acțiuni vei întreprinde așa rezultate vei obține. 3) (masa) A înzestra cu cele necesare pentru a mânca. 4) (gânduri, idei etc.) A exterioriza în scris. 5) A face să se aștearnă. /<lat. asternere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
așterne v. 1. a întinde de-alungul, a desfășura: a așterne pe cineva la pământ; 2. a pregăti patul, masa; 3. a acoperi: cu fulgi prin neguri câmpii așternea AL.; a așterne cu piatră, a pardosi; a așterne pe hârtie, a scrie; a așterne o plângere, a se jelui; 4. fig. a încondeia, a ponegri: l’am așternut bine; 5. a se întinde, a se lungi; a se așterne drumului (pământului), a alerga în toată fuga (calul): fug caii duși de spaimă și vântului s’aștern EM. [Lat. ASTERNERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aștérn, -út, a aștérne v. tr. (lat. astérnere. – Să aștearnă. V. strat). Întind, lungesc: a așterne mantaŭa pe pămînt. Pregătesc: a așterne patu, masa. Trîntesc: a așterne pe cineva la pămînt. Acoper: a așterne mormîntu cu florĭ, a așterne florĭ pe mormînt. Pavez: a așterne șoseaŭa cu peatră. Redactez: a așterne pe hîrtie o reclamațiune. Fig. Raportez, încondeĭez, daŭ de gol: a așterne un pungaș la judecată. V. refl. Alerg grozav, vorbind de caĭ: s’a așternut drumuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
așternut s. n., pl. așternuturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
așternut s. n., pl. așternuturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
așternut s. n., pl. așternuturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
așterne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aștern, 3 sg. așterne; conj. prez. 1 sg. să aștern, 3 să aștearnă; ger. așternând; part. așternut
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
așterne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aștern; conj. prez. 3 să aștearnă; part. așternut
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
așterne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aștern; conj. prez. 3 sg. și pl. aștearnă; part. așternut
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AȘTERNUT adj. v. pus.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AȘTERNUT s. 1. (rar) pânză, (înv. și reg.) strat. (A pus ~ul pe pat.) 2. v. pat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AȘTERNUT s. 1. (rar) pînză, (înv. și reg.) strat. (I-a pus ~ pe pat.) 2. culcuș, pat, (înv. și reg.) sălaș. (S-a așezat în ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AȘTERNUT adj. întins, pregătit, pus. (Masă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AȘTERNE vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AȘTERNE vb. 1. v. culca. 2. v. depune. 3. v. cădea. 4. a așeza, a întinde, a pune. (~ fața de masă.) 5. v. pune. *6. (fam. fig.) a se așeza, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învățătură.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AȘTERNE vb. 1. a (se) așeza, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune. (S-a ~ la pămînt.) 2. a se așeza, a se depune, a se pune. (S-a ~ mult praf pe...) 3. a se așeza, a cădea, a se depune, a se lăsa, a pica. (S-a ~ bruma.) 4. a așeza, a întinde, a pune. (~ fața de masă.) 5. a aranja, a așeza, a pregăti, a pune. (~ masa.) 6.* (fam. fig.) a se așeza, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învățătură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
așterne vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CULCA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A așterne ≠ a deșterne
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
așterne (aștern, așternut), vb. – 1. A întinde, a extinde, a expune. – 2. A pune pe hîrtie, a scrie. – 3. A acoperi. – 4. A da jos, a trînti. – 5. (Refl.) A fugi în goana mare (se construiește cu dat.). – 6. (Refl.) A-și petrece timpul cu cineva. – 7. A face patul. – Mr. așternu, aștearnire, megl. ștern, șterniri, istr. (a)șternu. Lat. asternĕre (Cipariu, Gram., 107; Pușcariu 151; Candrea-Dens., 105; REW 8248; DAR); cf. alb. stron, piem. sterni „a pava”, tess. sterni „a întinde paie pe jos vitelor”, sard. isterriri „a desface snopii”, engad. sterner. – Der. așternut, s. n. (lenjerie de pat; pat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AȘTERNUT. Subst. Așternut; lenjerie de pat, rufărie de pat, albituri, schimburi, primeneli; cazarmament. Saltea, salteluță (dim.), păier (reg.), dricală (reg.), mindir (reg.), străjac (reg.). Cearșaf, lepedeu (reg.), prostire (reg.). Pernă, perniță (dim.), pernioară (pop.), pernișoară (pop.), pernuță, pui (de pernă), puișor, căpătîi. Față de pernă. Pătură, păturică (dim.), cergă, țol (pop.), țoluț (dim., pop.), țolică (reg.), țolinc (reg.), strai (reg.), scovergă (rar), pocladă (reg.), poneavă (reg.), velință, scoarță, lăicer (reg.), cuvertură, învelitoare (pop.), macat, segedea (înv.), șterghină (reg.), mindir (reg.). Plapumă, plăpumioară (dim.), plăpumiță, plăpumea (pop.), pilotă (reg.), ogheal (reg.); dună (reg.). Față de plapumă. Vb. A face (a așterne) patul, a așterne; a schimba patul; a strînge patul. A (se) acoperi, a (se) înveli, a (se) astruca (înv. și reg.), a pune peste, a (se) învălui, a întinde. V. îmbrăcăminte, țesătură.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
așternut, așternuturi, s. n. mâncare consumată înaintea băuturii
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a pica la așternut expr. (d. femei) a avea un raport sexual cu un bărbat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT601) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
așternut, așternuturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) așterne. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. DEX '09 DLRLC
- Mătușă Anghelină, i-a zis tata... să gătești așternutul pentru cumnatul nostru. SADOVEANU, N. F. 16. DLRLC
- Vreau să-mi pun sub așternut Busuioc și mintă. TOMA, C. V. 94. DLRLC
- Din acestea cată vînătorii să-și întocmească culcuș și cină, dacă cumva n-au avut grijă a-și aduce așternut și merinde în căruțe. ODOBESCU, S. III 18. DLRLC
- Cum a venit împăratul de la vînătoare și s-a pus în așternut, hîrca i-a și trimis laptele. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
-
- 1.2. Culcuș (pentru animale). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: culcuș
- 1.3. Strat. DLRLCsinonime: strat
- [Mirele] a pus să se aștearnă, pe drumul de la biserică la castel, praf de zahăr. Mult zahăr. Un așternut gros de aproape un metru. PAS, L. I 121. DLRLC
-
- A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. DEX '09 DEX '98
-
-
- Blană lungă, moale, Cu samur în poale Și un așternut Cu aur țesut. ALECSANDRI, P. P. 121. DLRLC
-
- 3. Înveliș de materiale elastice cu care se acoperă cilindrul preselor de tipar. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- așterne DEX '98 DEX '09
așterne, așternverb
- 1. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Peste frunzari toarnă țărînă și peste țărînă așterne o rogojină. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
- [Făt-Frumos] se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. DLRLC
- Tractoarele înaintau duduind de-a lungul șoselei așternută pe cîmpie. DUMITRIU, V. L. 116. DLRLC
- Sta în picioare, pe prispă, neclintită, așternîndu-și privirea... pe dunga vînătă a drumului. VLAHUȚĂ, O. A. 97. DLRLC
- Eu priveam la cernerea de fulgi din juru-mi, la covorul alb ca o lînă moale de miel care se așternea pretutindeni. SADOVEANU, O. III 330. DLRLC
- Saltă-n scări și-aiurea Fuge iar din crîng. Cîmpi s-aștern în juru-i. TOMA, C. V. 99. DLRLC
- Văpaia lungă s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140. DLRLC
- Se așternuse o tăcere, încît se auzea de-afară vuietul plopilor. CAMILAR, TEM. 16. DLRLC
- Parcă se așternea o tristeță de pustiu peste locurile acelea. PAS, L. I 72. DLRLC
- 1.1. A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A așterne nisip pe cărare. DLRLC
- Zgomotoasa albie plină de stînci s-a sfîrșit, și de acum înainte cîmpia îi așterne lungi straturi de nisip și humă. BOGZA, C.O. 126. DLRLC
- A așterne o șosea cu pietriș. A așterne pământul cu paie. DLRLC
- O parte [din semințe] s-așternea pe stîncă și să rodească nu putea. MACEDONSKI, O. I 61. DLRLC
- Frunza jos cădea, Pe pămînt se așternea, Parcă venise toamna. ȘEZ. IV 131. DLRLC
- Se vor așterne peste noi... Zăpezile uitării. BENIUC, V. 32. DLRLC
-
-
- 2. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, prin extensiune, patul pentru culcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am primit poruncă... să aștern paturile în cele două odăi de oaspeți. SADOVEANU, N. F. 70. DLRLC
- Dac-am văst ( = văzut) că nu mai vii... Pusei dorul căpătii, Urîtul mi-l așternui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. DLRLC
- Pe vatră mi-e așternut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236. DLRLC
- Mult bine-mi era la ea, Că-mi așternea la răcoare Și mă-ntreba ce mă doare. ALECSANDRI, P. P. 238. DLRLC
- Cum îți vei așterne, așa vei dormi. DLRLC
- 2.1. A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca; a pune masa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2.2. (Despre masă) A se acoperi. DLRLCsinonime: acoperi
- Masa... se va așterne cu tot felul de mîncări și băuturi. RETEGANUL, P. I 62. DLRLC
-
-
-
- Mihai Zaharia începu să aștearnă cuvintele bătrînului pe hîrtie, sub privirile aprinse ale țăranilor. MIHALE, O. 524. DLRLC
- Cine știe pana a mînui să scrie din nou ce se află așternut aici. PAS, L. I 133. DLRLC
- 3.1. (Cu privire la o pâră, un plan etc.) A desfășura în fața cuiva. DLRLCsinonime: expune
- În curte la Mihnea-vodă, Nemerit-a, Poposit-a, Măre, trei moșnegi bătrîni... Și pîrăsc pe Dobrișan Naintea lui Mihnea-vodă. Și din gură ce-i spunea, Pîra cum își așternea? TEODORESCU, P. P. 473. DLRLC
-
-
- 4. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Plutonul se așternu la pămînt. CAMILAR, N. I 73. DLRLC
- Se așternea de-a lungul, în marginea șesului, și sta multă vreme cu fața în soare, cu degetele încleștate sub ceafă și cu ochii pe jumătate deschiși. VLAHUȚĂ, O. A. 102. DLRLC
- Ostașii îl aduseră mort, îl așternuseră în zăpadă. DUMITRIU, N. 199. DLRLC
- 4.1. A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tînărul cronicar foiletonist... se așterne din zi în zi mai fervent pe lucru. VLAHUȚĂ, O. A. 212. DLRLC
- Gheorghe se așternea cu tot dinadinsul pe învățătură. VLAHUȚĂ, O. A. I 119. DLRLC
- S-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună! CREANGĂ, P. 34. DLRLC
- Și iarăși te-ai așternut, pe ședere, acasă! PAS, Z. I 299. DLRLC
- A se așterne la drum = a porni la drum lung. DEX '09 DEX '98
- A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ci fie-așa! Pegasul meu, așterne-te la drum. BENIUC, V. 39. DLRLC
- Cum iei pămîntul în galop Și cum te-așterni ca un potop De trăsnete-n pustiu! COȘBUC, P. I 112. DLRLC
- Fug caii duși de spaimă și vîntului s-aștern. EMINESCU, O. I 98. DLRLC
- Alei, murgul meu voinic! Așterne-te drumului Ca și iarba cîmpului La suflarea vîntului! ALECSANDRI, P. P. 74. DLRLC
- În lumina revărsatului de zi, cei cinci cazaci se așternuseră într-o fugă nebună. SADOVEANU, O. VII 35. DLRLC
-
-
-
- 5. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Calul] nimic nu făcea... Numa-n tafturi se umfla Și departe l-azvîrlea, Fierea-ntr-însul cătrănea, Mort pe jos îl așternea. TEODORESCU, P. P. 523. DLRLC
- A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. DEX '09 DLRLC
- Jeluitorii au umblat fugari prin pădure, de frică, că-i căuta să-i aducă la curte și să-i aștearnă la scară. ȘEZ. IV 18. DLRLC
-
-
-
- Ia, cum sînt unele firi! Tu le faci bine și ele îți aștern moarte! SBIERA, P. 86. DLRLC
-
etimologie:
- asternere DEX '09 DEX '98