așteamăt adv. – Pe ascuns, pe furiș. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit, pe care Iordan, RF, II, 276, a încercat să-l reducă la sb. štimati, din lat. aestimare „a aprecia”; și Pușcariu, Dacor., V, 411-20, la un lat. scema, din gr. σχῆμα, cf. schimă. Ambele ipoteze nu lămuresc semantismul. Cf. REW 7684a. Poate germ. anstimmend?