bercă sf [At: MÂNDRESCU, L. P. 213 / V: (1, Ban) bir~, (2) băr~ / Pl: ~rce / E: nct] 1 Oaie cu lână creață și mică. 2 Lâna bercăi (1), de obicei vopsită.

bercă s.f. 1 Oaie cu lîna creață și mică. 2 Lîna bercăi, de obicei vopsită. • pl. -ce. /cf. srb. birka, pol. biera, bierka.

❍BERCĂ sf. Trans. 🐑 1 Oaie cu lînă creață și măruntă ¶ 2 Lîna (boită a) acestor oi [comp. ung. blrka].

bărcă sf vz bercă

bircă sf vz bercă

BÎRCĂ (pl. -ce) sf. Maram.🐑 = BERCĂ.

bercă, s.f. v. bărcă („oaie cu lâna creață”).

bercă, s.f. – v. bărcă („oaie cu lâna creață”).

bercă, s.f. – v. bărcă.

bărcă, (bercă, bârcă), adj., s.f. (reg.) (Oaie) cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu, 1990: 191). ■ (onom.) Bărcan, nume de familie, provenit dintr-un supranume sau poreclă, cu sensul inițial de „(om cu păr) creț”. – Probabil din v. germ. brecha, prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac, după DER).

bărcă, (bercă, bârcă), s.f. – (reg.) Oaie cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu, 1990: 191). ♦ (onom.) Bărcan, nume de familie, provenit dintr-un supranume sau poreclă, cu sensul inițial de „(om cu păr) creț” (73 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (MDA); probabil din v. germ. brecha (< germ. Bruch „fragment”), prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac, cf. DER).

bărcă, (bercă, bârcă), s.f. – Oaie cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu 1990: 191). ♦ Bărcărie, „adăpost pentru oi în câmp”, toponim în Odești-Codru (Odobescu 1973). – Probabil din v. germ. brecha (< germ. Bruch „fragment”), prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac), care ar putea proveni din rom. (DA cf. DER).