bărcă, (bercă, bârcă), adj., s.f. (reg.) (Oaie) cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu, 1990: 191). ■ (onom.) Bărcan, nume de familie, provenit dintr-un supranume sau poreclă, cu sensul inițial de „(om cu păr) creț”. – Probabil din v. germ. brecha, prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac, după DER).