beregată s.f. (pop.) 1 Laringe; ext. gîtlej. ◊ Expr. A avea beregata curcanului = a înghiți repede și pe nemestecate. 2 Parte a gîtului unde se află laringele. 3 Gît. ◊ Nodul beregatei v. nod. ◊ Expr. A tăia beregata cuiva = a ucide pe cineva tăindu-i gîtul. A-și spăla beregata v. spăla. • pl. -e. /probabil cuv. autoh.