Definiția cu ID-ul 898730:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BEUȚĂ, beuțe, s. f. (Transilv., Ban.) Pietricică albă și rotundă care se găsește în rîuri. Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia TÎului. SLAVICI, O. I 358.