Definiția cu ID-ul 1337292:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLÎND adj. 1 Mîngîios, lin, dulce, domol: căutătură ~ă; Ce noapte ~ă se coboară Peste pămîntul obosit (VLAH.) 2 Care nu e rău, care nu-ți face rău. (vorb. de animale); proverb: mîța ~ă sgîrie rău; – mielul ~ suge de la două oi 3 Care are o fire bună, care nu e aspru, blajin, omenos (vorb. de oameni): aspru către aristocrați... și ~ către norod (NEGR.) [lat. blandus].