21 de definiții pentru boboti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOBOTI, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

BOBOTI, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

boboti [At: DOSOFTEI, V. S. 130/9 / V: (reg) ~buti, bub~ / Pzi: ~tesc / E: ns cf bobotanie] 1 vi (Reg; d. foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. 2 vr (Fig) A se înfuria. 3-4 vtr A (se) face flacără. 5 vr(a) (Reg; d. răni) A se inflama. 6 vr (D. apă) A se umfla. 7 vi(a) (D. grâu) A lega.

boboti vb. IV. 1 intr. (reg.; despre foc) A arde cu vîlvătăi și trosnituri. 2 refl. (fam.; despre oameni) Fig. A se înfuria. 3 intr. (despre răni) A se infecta. 4 intr. (despre ape) A se umfla. • prez.ind. -esc. /bobot + -i.

BOBOTI, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Despre foc) A arde cu bobot, cu vîlvătăi, cu zgomot, cu trosnituri. V. dudui. Rîuri dă foc încolo Si-ncoace Merg bobotind ca nește pîrjoale. BUDAI-DELEANU, Ț. 315. Dragoste cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ Refl. Fig. A se aprinde de mînie, a se înfuria. Nici să fi turnat unsoare pe foc parcă nu s-ar fi bobotit mai tare de cum s-a bobotit muierea cînd a auzit vorbele acestea. RETEGANUL, P. IV 25.

BOBOTI, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vîlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Din bobot.

A BOBOTI ~esc intranz. (despre foc) A arde în văpăi, trosnind. /Din bobot

A SE BOBOTI mă ~esc intranz. (despre răni) A se umfla și a se infecta. /Din bobot

boboti v. 1. Tr. a arde cu flacără: s’aprinde și bobotește; 2. a se umfla, a clocoti. [Serb. BOBOTATI, a bubui].

bobotésc v. intr. (sîrb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V. bobot). Ard cu mare flacără, pălălăĭesc. Mă unflu, mă obrintesc, mă inflamez: buba bobotește. V. refl. Apele s’aŭ bobotit (s’aŭ unflat), rana s’a bobotit. Fig. Mă mîniĭ. Mă unflu, mă inflamez: fața i s’a bobotit de coșurĭ. – În Cov. mă bobotez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boboti (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotește, 3 pl. bobotesc, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 să bobotească

boboti (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotește, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 să bobotească

boboti vb., ind. prez. 1 sg. bobotesc, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 sg. și pl. bobotească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOBOTI vb. v. congestiona, inflama, irita, obrinti, tumefia, umfla.

boboti vb. v. CONGESTIONA. INFLAMA. IRITA. OBRINTI. TUMEFIA. UMFLA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

boboti, bobotesc, v.i. 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind: „Focu-n vatră bobote (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (DEX, MDA).

boboti, bobotesc, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi, 1925): „Focu-n vatră bobote (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot) (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (< bobot) (DEX, MDA).

boboti, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi 1925): „Focu-n vatră bobote” (Memoria 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu 1990: 275). – Probabil din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot).

Intrare: boboti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boboti
  • bobotire
  • bobotit
  • bobotitu‑
  • bobotind
  • bobotindu‑
singular plural
  • bobotește
  • bobotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bobotesc
(să)
  • bobotesc
  • boboteam
  • bobotii
  • bobotisem
a II-a (tu)
  • bobotești
(să)
  • bobotești
  • boboteai
  • bobotiși
  • bobotiseși
a III-a (el, ea)
  • bobotește
(să)
  • bobotească
  • bobotea
  • boboti
  • bobotise
plural I (noi)
  • bobotim
(să)
  • bobotim
  • boboteam
  • bobotirăm
  • bobotiserăm
  • bobotisem
a II-a (voi)
  • bobotiți
(să)
  • bobotiți
  • boboteați
  • bobotirăți
  • bobotiserăți
  • bobotiseți
a III-a (ei, ele)
  • bobotesc
(să)
  • bobotească
  • boboteau
  • boboti
  • bobotiseră
bobuti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bubuti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bolboti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
buboti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boboti, bobotescverb

  • 1. regional (Despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rîuri dă foc încolo și-ncoace Merg bobotind ca nește pîrjoale. BUDAI-DELEANU, Ț. 315. DLRLC
    • format_quote Dragoste cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A se înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înfuria
      • format_quote Nici să fi turnat unsoare pe foc parcă nu s-ar fi bobotit mai tare de cum s-a bobotit muierea cînd a auzit vorbele acestea. RETEGANUL, P. IV 25. DLRLC
etimologie:
  • cf. bobotaie DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.