boștină (boștine), s. f. – 1. Reziduu de ceară, fagure uscat. – 2. Reziduu de struguri, tescovină. – Var. voștină, hoștină. – Mr. buștină, megl. văștină. Sl. vostina „uscat” (Miklosich, Lexicon, 73; Cihac, II, 463); de la voskij „ceară”, cf. vospă. Nu este clară modificarea consoanei inițiale. – Der. boștinar, s. m. (cumpărător de faguri uscați, sau de tescovină).^[1]