boț¹ s.n. (pop.) 1 Bucată de materie, de dimensiune mică și de formă aproximativ rotundă; cocoloș. ◊ Expr. A face (ceva) boț = a face (ceva) ghem, a mototoli. Iorgu făcu scrisoarea boț în mîna sa (C. NEGR.). ♦ Alimente care au formă rotundă sau ovală. Un boț de mămăligă cu brînză (CR.). ♦ (reg.) Mîncare nereușită. 2 (fam.) Boț cu ochi = a) copil mic, prunc. Ia am fost și eu, în lumea asta un boț cu ochi (CR.); b) om gras, cu fața inexpresivă și cam prostuț. 3 (med. pop.; la pl.) Tumoare abdominală. Boțuri în pîntece. 4 Fig. (înv.) Boroboață. • pl. -uri. /lat. *bottium.