braniște s.f. 1 Pădure sau parte de pădure cu arbori bătrîni, în care este interzisă tăierea lemnelor. ♦ Gener. Pădure. ◊ Zic. Braniște nu se face de-o tufă v. tufă. 2 Luncă sau teren împrejmuit de arbori. 3 (înv., reg.; mai ales cu determ. „domnească”) Moșie domnească folosită ca pășune și fîneață. 4 (reg.) Relație de dragoste interzisă. • pl. -i. /<bg. бранище.