breană, brene, s.f. (dial.) Mreană (Barbus fluviatilis): „Dzua-s breană la vaduri, / Noaptea zidră la câmpuri” (Papahagi, 1925: 271). ■ (onom.) Brene, poreclă pentru locuitorii din Ferești: „Fereștenii-s brene, dipce că-s lângă apă” (Papahagi, 1925: 315-316). – Var. a lui mreană (Cihac, Conev, după DER).