breană, brene, s.f. – Mreană (Barbus fluviatilis): „Dzua-s breană la vaduri, / Noaptea zidră la câmpuri” (Papahagi 1925: 271). Breni, poreclă pentru locuitorii din Ferești: „Fereștenii-s breni, d’ipce că-s lângă apă” (Papahagi 1925: 315-316). – Din srb. mrëna (Miklosich, Cihac, Conev cf. DER).