Definiția cu ID-ul 837310:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRIPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din sb. britva, ucr. brytva.