brodeală sf [At: GORJAN, H. I, 121 / Pl: ~eli / E: brodi + -eală] (Pfm) 1 Întâmplare 2 (Îlav) La ~ La întâmplare.

brodeală s.f. (pop., fam.) Potrivire (de întîmplări, de vorbe etc.); gener. întîmplare. E o armonie de silabe în exprimarea oricărei legi universale; o brodeală ritmică (VLAH.). ◊ Loc.adv. La brodeală = la nimereală, la întîmplare; întîmplător. • pl. -eli. /brodi + -eală.

BRODEALĂ (pl. -eli) sf. Faptul de se brodi; nimereală; la ~, la întîmplare.

BRODEALĂ, brodeli, s. f. (Rar) Potrivire (de vorbe). E o armonie de silabe în exprimarea oricărei legi universale; o brodeală ritmică, pînă și în tabla lui Pitagora. VLAHUȚĂ, O. A. 224. ◊ Loc. adv. (Învechit) Din brodeală = din întîmplare. Din brodeală, văzui... o corabie. GORJAN, H. I 121.

BRODEALĂ, brodeli, s. f. (Rar) Potrivire (de vorbe, de întîmplări). – Din brodi + suf. -eală.

BRODEALĂ ~eli f. v. A BRODI. ◊ La ~ la nimereală; la întâmplare. [Sil. -dea-lă] /a brodi + suf. ~eală

brodeală f. starea lucrului brodit: întâmplare, întâlnire neașteptată, coincidență.

brodeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a o saŭ de a se brodi.

brodeală (fam.) s. f., g.-d. art. brodelii; pl. brodeli

brodeală (fam.) s. f., g.-d. art. brodelii; pl. brodeli

brodeală s. f., g.-d. art. brodelii; pl. brodeli

BRODEALĂ s. v. nimereală, potriveală, potrivire.

brodeală s. v. NIMEREALĂ. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE.