brodeală s.f. (pop., fam.) Potrivire (de întîmplări, de vorbe etc.); gener. întîmplare. E o armonie de silabe în exprimarea oricărei legi universale; o brodeală ritmică (VLAH.). ◊ Loc.adv. La brodeală = la nimereală, la întîmplare; întîmplător. • pl. -eli. /brodi + -eală.