BUBOS, -OASĂ, buboși, -oase, adj. Cu bube, plin de bube. Bătrînul ofta și-i freca mîinile buboase cu apă și cenușă. PAS, Z. I 201. [Zări] într-un colț un cal răpciugos și bubos. ISPIRESCU, L. 3. ♦ (Despre plante) Plin de noduri sau de crestături (în forma bubelor). Vezi arbori înalți, drepți... și arbori chirciți, buboși. STANCU, D. 13.