Definiția cu ID-ul 538454:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub conic, lung, făcut din coajă de tei sau din lemn și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale; tulnic. ♦ Sunet scos cu acest instrument. [Var.: (reg.) bucin s. n.] – Lat. bucinum.