bumbac [At: SIMION DASCĂLUL, ap. LET. I, A. 28 / V: (îvp) băm~ / Pl: ~uri sn, ~ i sm / E: ns cf srb bumibak, bg бубак, ml *bombacium] 1 sm Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală sau subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși Si: (reg) bumbăcar, bumbăcel (Gossypium hirsutum). 2 sm (Bot; reg; șîs ~ de câmp) Bumbăcariță (1) (Eriophorium augustifolium). 3 sm (Bot; reg; îs) ~ de câmp Bumbăcariță (Eriophorium latifolium). 4 sm (Bot; reg; îs) ~ de câmp Lânăriță (Linaria vulgaris). 5 sn (Lpl) Diferite feluri de bumbac (10). 6 sn Fibră textilă obținută prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). 7 sn (Pop) Vată. 8 sn (Pop; îe) A avea ~ în urechi A nu auzi bine. 9 sn Fir răsucit de bumbac (6) întrebuințat la cusut sau la țesut. 10 sn (Pex) Țesătură de bumbac (6). 11 sn (Reg) Rasă de boi. 12-13 sn (Îs) ~ mercerizat Fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții pentru a căpăta luciu. 14 sm (Îs) ~ colodiu Substanță explozivă pe bază de nitroceluloză.