27 de definiții pentru vâlvătaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂLVĂTAIE, vâlvătăi, s. f. Flacără mare; pălălaie, vâlvoare[1], vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-ie.Var.: vălvătaie, vâlvotaie s. f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie).[1] modificată

  1. [1] În original vâltoare, care nu are un astfel de sens și nu e consemnat de alte dicționare. — gall

vâlvătaie sf [At: ISPIRESCU, L. 347 / V: văl~, ~vot~, (rar) valvat~ / Pl: ~tăi, ~ / E: vâlvă, învâlvăta cf bobotaie, pălălaie] 1 Flacără mare și dogoritoare (care se propagă cu rapiditate) Si: vâlvoare (1), (rar) vâlvă1 (26), vâlvorare (1), (înv) vâlvaie, vâlvâitură, (îvr) vâlvărac, (reg) bobotaie (1), vălgărie, vălvărău, vâlvâială (1), vâlvăraie (1), vâlvoreală (1), vâlvăt (1), (nob) vâlvotă. 2 (Pex) Foc violent și mistuitor (care se propagă cu rapiditate) Si: vâlvoare (2), (rar) vâlvorare (2), pârjol. 3 (Îla) De ~ (sau ~tăi) Dogoritor. 4 (Îal) Roșu aprins (ca focul). 5 (Îlav) În ~tăi Cu flăcări mari și dogoritoare. 6 Fascicul de lumină. 7 Lumină strălucitoare. 8 (Fig) Ardoare (1). 8 Sentiment puternic (și chinuitor). 9 Intensitate.

VÂLVĂTAIE, vâlvătăi, s. f. Flacără mare; pălălaie, vâlvoare[1], vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-ie.Var.: vălvătaie, vâlvotaie s. f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie). modificată

  1. În original vâltoare, care nu are un astfel de sens și nu e consemnat de alte dicționare. — gall

VÂLVĂTAIE vâlvătăi f. Foc mare, cu văpăi; vâlvoare; pălălaie. [G.-D. vâlvătăii] /Din vâlvă

VĂLVĂTAIE s. f. v. vâlvătaie.

VĂLVĂTAIE s. f. v. vâlvătaie.

VÂLVOTAIE s. f. v. vâlvătaie.

vălvătaie s.f. v. vîlvătaie.

vîlvătaie s.f. Flacără mare; vîlvăraie, vîlvoare, vîlvă, (reg.) pălălaie. Brînzoaicele rumenite în vîlvătaia cuptorului (G. M. ZAMF.). • sil. -ta-ie. pl. -ăi. și vălvătaie, vîlvotaie s.f. /de la vîlvă, după pălălaie, bobotaie.

vîlvotaie s.f. v. vîlvătaie.

VÎLVĂTAIE, vîlvătăi, s. f. Flacără, pară înaltă de foc; bobotaie, vîlvoare, pălălaie. Ciocanele fierarului, în scînteile spulberate de vîlvătăi, parcă băteau tactul melodiilor sălbatice. SADOVEANU, O. I 388. Colo cătră sară Strașina de paie A-nceput să ardă Foc cu vîlvătaie. GOGA, C. P. 75. Isprăvnicelul îngrijise de un foc ce ardea cu vîlvătăi și care făcea ca întunecimea de primprejur să pară mai deasă. MACEDONSKI, O. III 11. – Variante: vălvătaie (BENIUC, V. 92, SADOVEANU, Î. A. 58), vîlvotaie (ISPIRESCU, L. 347) s. f.

vălvătaie f. flacără mare. [V. vălvoare, influențat de sinonimul bobotaie].

vîlvătáĭe și -otáĭe f., pl. ăĭ (d. vîlvă și -táĭe din bobotaĭe). Vest. Bobotaĭe, pălălaĭe, bîlbără, mare flacără.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâlvătaie s. f., art. vâlvătaia, g.-d. art. vâlvătăii; pl. vâlvătăi

vâlvătaie s. f., art. vâlvătaia, g.-d. art. vâlvătăii; pl. vâlvătăi

vâlvătaie s. f., art. vâlvătaia, g.-d. art. vâlvătăii; pl. vâlvătăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂLVĂTAIE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vâlvaie, vâlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)

VÎLVĂTAIE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pîrjol, văpaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)

Intrare: vâlvătaie
vâlvătaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlvătaie
  • vâlvătaia
plural
  • vâlvătăi
  • vâlvătăile
genitiv-dativ singular
  • vâlvătăi
  • vâlvătăii
plural
  • vâlvătăi
  • vâlvătăilor
vocativ singular
plural
vălvătaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălvătaie
  • vălvătaia
plural
  • vălvătăi
  • vălvătăile
genitiv-dativ singular
  • vălvătăi
  • vălvătăii
plural
  • vălvătăi
  • vălvătăilor
vocativ singular
plural
valvataie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bolbotaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâlvotaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlvotaie
  • vâlvotaia
plural
  • vâlvotăi
  • vâlvotăile
genitiv-dativ singular
  • vâlvotăi
  • vâlvotăii
plural
  • vâlvotăi
  • vâlvotăilor
vocativ singular
plural
bâlbătaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bălbătae
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâlvătaie, vâlvătăisubstantiv feminin

  • 1. Flacără mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ciocanele fierarului, în scînteile spulberate de vîlvătăi, parcă băteau tactul melodiilor sălbatice. SADOVEANU, O. I 388. DLRLC
    • format_quote Colo cătră sară Strașina de paie A-nceput să ardă Foc cu vîlvătaie. GOGA, C. P. 75. DLRLC
    • format_quote Isprăvnicelul îngrijise de un foc ce ardea cu vîlvătăi și care făcea ca întunecimea de primprejur să pară mai deasă. MACEDONSKI, O. III 11. DLRLC
etimologie:
  • vâlvă (după pălălaie, bobotaie). DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.