Definiția cu ID-ul 1266453:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bîz interj. 1 Cuvînt care imită sunetul produs în zbor de unele insecte. 2 Expr. (subst.) A face cuiva cu bîz = a face cuiva în ciudă. Băiatul le făcea cu bîz! (ISP.). A-i ține cuiva bîzul = a-i face cuiva pe plac. • /onomat.