BĂIETAN, băietani, s. m. (Regional) Băiat mai mare (aproape flăcău). Un băietan ca de șaptesprezece ani intră în cîrciumă și căută pe Ghiță. SLAVICI, O. I 123. Cînd ți-oi da grîul în girezi, să am voie a lua numai atîta grîu cît oi putea duce în spate eu și cu un băietan al meu. CREANGĂ, P. 157. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35. – Variantă: (rar) băiețan (RETEGANUL, P. IV 70) s. m.