BĂUTURĂ (pl. -turi) sf. 🍸 1 Orice se bea pentru a-și astîmpăra setea, ca doctorie, etc.; se zice în spec. de vin, bere, rachiu și alte spirtoase: băuturi răcoritoare, spirtoase; de va fi... beat de ~ ... nu se va certa (PRV.-MB.) ¶ 2 Faptul, obiceiul de a bea: a se da la ~, a începe să bea peste măsură, a căpăta darul beției; proverb: băutura e unde e, mîncarea e fudulie, bețivul ține numai la băutură, de mîncare se poate lipsi ușor [lat. bĭbĭtura].