15 intrări

93 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPRĂ, capre, s. f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari și diferențiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ◊ Capră de stâncă = capră sălbatică, cu blana roșcată și cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex). Capră domestică = animal domestic rumegător, crescut pentru producția de lapte (Capra hircus).Expr. A împăca și capra, și varza = a mulțumi și pe unul, și pe altul; a împăca două interese opuse. Capră râioasă, se zice despre un om înfumurat. ♦ Pielea animalelor descrise mai sus. ♦ Compus: capră-neagră sau capră-de-munte = capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul Nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (I 1) care bate ritmic din fălci; p. ext. personaj mascat astfel; turca. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, în care un jucător stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. II. 1. Suport de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu fierăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 3. Scaun (sau ladă) amenajată în partea dinainte a trăsurii sau a căruței etc., pe care stă vizitiul. 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat montat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă. 5. Arșic de miel. – Lat. capra.

capră sf [At: CORESI, EV. 26/9 / Pl: ~re / E: ml capra] 1 Gen de mamifere rumegătoare, paricopitate, cu părul lung, cu coarne mai mari și diferențiate la masculi (Capra). 2 Animal care face parte din genul Capra (1). 3 (Pre) Femelă a unui mamifer din genul Capra (2). 4 (Îs) ~ de stâncă Capră sălbatică, cu blana roșcată și cu coamele în formă de spadă (Capra ibex). 5 (Îs) ~ domestică Animal domestic rumegător crescut pentru producția de lapte (Capra hircus). 6 (Îe) A împăca și ~ra și varza A împăca două interese opuse. 7 (Îe) ~ra sare masa și iada sare casa Copiii își întrec părinții. 8 (Mol; îe) Sare ca ~ra în zestre Se spune fetelor obraznice, când se produce o dezordine mare, un talmeș-balmeș. 9 (Pfm; îs) ~ râioasă Om înfumurat. 10 (Îe) ~ra râioasă poartă coada îmbârligată Se zice despre un om sărac și mândru. 11 (Îe) A merge ~ A umbla de-a bușilea. 12-15 Piele de capră (2-5). 16 (Înv) Păr de capră (5) tuns (folosit la urzeala hainelor de calitate inferioară). 17 (Îc) ~-neagră sau ~ de munte Capră sălbatică cu blana brună-neagră, cu coame scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 18 (Orn; îc) ~ra dracului Sfrâncioc mare (Lanius excubitor). 19 (Bot; reg; îc) ~ nemțească Calcea calului (Caltha palustris). 20 (Bot; reg; îae) Bulbuci (Trollius europaeus). 21 Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul Nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (2), care bate ritmic din falei Si: țurca. 22 Personajul mascat din jocul capra (21). 23 (Șîcs) De-a ~ra Joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. 24 Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 25 (Olt) Instrument pentru măsurat distanțe, asemănător compasului (format din două șipci așezate în unghi, unite printr-o a treia șipcă pentru susținere) și care are, de obicei, o deschidere de doi metri. 26 Sistem de lemne încrucișate, care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 27 (Îs) ~ra podului Element de construcție format din două picioare, unite sus cu o cosoroabă. 28 (Îs) ~ra casei Grindă groasă la acoperișul casei. 29 Parte a morii pe care se ridică piatra de deasupra Si: (reg) cumpănă. 30 Roată cu care se întoarce moara spre vânt. 31 (Teh) Piesă metalică de susținere pentru diferite organe ale unei mașini. 32 Mașină de ridicat greutăți. 33 Parte a unei viori. 34 Suport mobil cu picioare, utilizat în gospodăriile țărănești pentru susținerea albiei de rufe. 35 Lemn cu mai multe ramuri, utilizat în gospodăriile țărănești ca picior pentru vârtelnița de depănat sau ca suport pentru uscatul trifoiului. 36-39 Scaun sau ladă care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul. 40 Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat așezat pe patra picioare, cu înălțimea reglabilă. 41 Arșic de miel. 42 Clește. 43 Compasul dogarului. 44 (Reg) Hom de-a lungul podului casei, în lungime de aproximativ un metru, prin care iese fumul în pod Vz cahlă. 45 (Ast; pop) Steaua principală din constelația numită „Vizitiul”. 46 (Ast; pop; îs) Zodia ~rii Luna septembrie.

CAPRĂ, capre, s. f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari și diferențiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ◊ Capră de stâncă = capră sălbatică, cu blana roșcată și cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex). Capră domestică = animal domestic rumegător, crescut pentru producția de lapte (Capra hircus).Expr. A împăca și capra, și varza = a mulțumi și pe unul, și pe altul; a împăca două interese opuse. Capră râioasă, se zice despre un om înfumurat. ♦ Pielea animalelor descrise mai sus. ♦ Compus: capră-neagră sau capră-de-munte = capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (I 1) care bate ritmic din fălci; p. ext. personaj mascat astfel; turca. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 3. Scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul. 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat așezat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă. 5. Arșic de miel. – Lat. capra.

CAPRĂ, capre, s. f. I. 1. Animal domestic din familia rumegătoarelor, cu păr lung și cu coarne, crescut mai cu seamă pentru lapte; (spre deosebire de țap) femela acestei specii. Ionel ciobănelu se întorcea cu caprele de la păscut. BUJOR, S. 59. Capra cu trei iezi [titlu], CREANGĂ. Laptele de capră îl mai ușură puțin [pe bolnav]. NEGRUZZI, S. II 154. Cine se naște cu barbă? (Capra). ȘEZ. I 63. Capra sare masa și iada sare casa (= copiii întrec pe părinți). ◊ Expr. A împăca (și) capra și varza = a mulțumi și pe unul și pe altul, a împăca două interese opuse. Capră rîioasă, se zice despre un om mîndru, îngîmfat. ♦ Pielea animalului descris mai sus, prelucrată pentru încălțăminte. Să-i cumperi cizme de capră, Că altele se tot crapă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 437. ♦ Compuse: capră-de-munte sau capră neagră (sau sălbatică) = animal rumegător din genul antilopei, care trăiește prin regiunile alpine (Antilops rupicapra). Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra-neagră, cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. III 164. 2. Obicei practicat în seara de anul-nou, mai ales la țară, constînd în jocuri executate pe la casele oamenilor de către un flăcău mascat în chip de capră cu clopoței la gît; p. ext. flăcăul mascat astfel. 3. (Și în expr. de-a capra) Numele unui joc de copii, în care unul stă aplecat cu mîinile sprijinite de genunchi, iar ceilalți sar peste el.1. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două cîte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 4. Sistem de lemne încrucișate cu care se întărește o construcție sau pe care se înfășoară odgoane etc. Am văzut eu cum a lucrat Nae [la zăgazul morii]... trebuie să bați piloți la margini, să tragi pleter printre ei, să întărești pleterul cu capre și să mai faci și un gard în fața pleterului. SLAVICI, V. P. 51. ◊ Capra podului = două picioare unite sus cu o cosoroabă, în construcția unui pod). În caprele podului băteau talazuri amestecate cu bușteni furați de șuvoi. SADOVEANU, M. C. 11. L-a lăsat pe Manlache răzămat de capra podului și a pogorît spre postul fix. POPA, V. 120. Capra casei = grindă groasă care servește de bază și de legătură acoperișului unei construcții. ♦ Căprior (II 2). 3. Scaun (sau ladă) în partea de dinainte a trăsurii (sau, mai rar, a căruței), pe care șade vizitiul cînd mînă caii. V. leagăn. Omul lungea gîtul pe lîngă capra trăsurii. DUMITRIU, B. F. 58. Ciornea, de pe capră, ducea în galop caii ninși de spumă. SADOVEANU, M. C. 207. Într-o săritură a fost pe capră și a dat bici cailor. POPA,. V. 257. Moș Nichifor se azvîrle pe capră, dă bici iepelor.. CREANGĂ, P. 117. 4. Aparat de gimnastică peste care se fac sărituri. 5. Arșic de miel. Ei, ce drăcos mai are arșice? întrebă domnul Vucea. Și copiii, unii răi, alții din prostie, începeau: cutare a spălat pe cutare de zece capre și o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111.

CAPRĂ, capre, s. f. I. 1. Animal domestic cornut din familia rumegătoarelor, cu părul lung; e crescut mai cu seamă pentru lapte; (prin restricție) femela acestei specii. ◊ Expr. A împăca și capra și varza = a mulțumi și pe unul și pe altul, a împăca două interese opuse. Capră rîioasă, se zice despre un om înfumurat. ♦ Pielea animalului descris mai sus (prelucrată pentru încălțăminte). ♦ Compus: capră-neagră sau capră-de-munte = animal rumegător din genul antilopei, cu părul cafeniu pînă la negru, cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Obicei practicat (la țară) în seara de anul nou, constînd în jocuri executate de un flăcău mascat în chip de capră cu clopoței la gît; p. ext. flăcăul mascat astfel. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mîinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două cîte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucișate cu care se întărește o construcție, pe care se înfășoară odgoane etc. 3. Scaun (sau ladă) în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței, pe care șade vizitiul. 4. Aparat de gimnastică peste care se fac sărituri. 5. Arșic de miel. – Lat. capra.

CAPRĂ ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegătoare, paricopitate, cu coarne mari, păr lung și neted, crescute pentru lapte, lână și carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora.A scăpa ~a în grădină a acorda încredere unei persoane necinstite. A împăca și ~a și varza a îmbina două interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constând în executarea unor dansuri și figuri comice de o persoană mascată în chip de capră. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare încrucișate pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 6) Scaun pe care șade vizitiul într-o trăsură. 7) Aparat de gimnastică constând dintr-un suport capitonat și patru picioare cu înălțime reglabilă. 8) Joc de copii, unde unul stă aplecat, iar alții sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra

capră f. 1. femeiușca țapului; 2. arșic scos din osatura piciorului caprelor; 3. poreclă ironică dată Grecilor in țară; 4. fig. scaunul vizitiului (la o trăsură); 5. unealtă pe care se taie lemnele cu ferestrăul; 6; Tr. crăcan pe care se pune ciubărul, cu rufe; 7. doi căpriori încheiați la vârf; 8. (în pod) Tr. coș de fum dea lungul podului casei țărănești; 9. nume de animale: capra dracului, lupul vrăbiilor; capră neagră (de munte), animal cornut de genul antilopei, trăiește în Alpi: pielea-i galbenă deschisă e foarte căutată (Capella rupicapra); 10. nume de plantă: capra nemțească, calcea calului. [Lat. CAPRA; sensurile; 4 – 8 prin analogie sumară cu fizicul animalului].

cápră f., pl. e (lat. capra; it. capra, pv. cat. sp. pg. cabra, fr. chèvre). O mică vită rumegătoare, femeĭa țapuluĭ (capra hírcus). Scaunu vizitiuluĭ la trăsura. Suport de pus lemne ca să le curmĭ cu ferăstrău. Suport (doŭă) pe care se pun scîndurile uneĭ lavițe saŭ unuĭ pat primitiv. Arșic de capră saŭ de oaĭe (V. mĭală). Pĭesa groasă a arcușuluĭ, aceĭa pe care o țiĭ între degete. Poreclă dată unuĭ Grec din cauza fuduliiĭ luĭ. Baba-turca, V. babă. Capră neagră, un fel de capră sălbatică (antilopă) care trăĭește pin munțĭ (rupicapra) și a căreĭ pele galbenă e foarte căutată (fr. chamois). A împăca și capra și varza, a împăca doŭă interese opuse. Tîța capreĭ (saŭ a vaciĭ), un fel de strugurĭ de poamă cu bobițele lungĭ.

MĂCRIȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa).Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella).Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Cf. acru.

MULGE, mulg, vb. III. Tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din mamelele sau din ugerul femelelor unor animale domestice. ◊ Mașină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ◊ Expr. Vacă bună de muls = persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. Fig. A trage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (Zool.; pop.) mulge-capre s. f. = lipitoare. – Lat. mulgere.

ȚÂȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De țâță = (despre copii) sugar. ◊ Loc. adv. La țâță = la sân, la piept. ◊ Expr. A da țâță = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (Pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță-de-vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – Lat. *titia.

mulge [At: PRAV. 9 / Pzi: mulg / E: ml mulgere] 1 vt A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. 2 vt (Îe) A ~ oaia din zbor A ști să profite de împrejurări. 3 vt (Reg; d. femeile care alăptează) A-și stoarce laptele din mamele. 4 vr (Reg; d. copii) A urina. 5 vt (Fig; c. i. o persoană sau o colectivitate) A exploata. 6 vt (Fig) A trage foloase, a profita de pe urma cuiva sau a ceva. 7 vt (Om; reg; îc) ~-capre Lipitoare (Hirudo medicinalis).

MĂCRIȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa).Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella).Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.

ȚÂȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De țâță = (despre copii) sugar. ◊ Loc. adv. La țâță = la sân, la piept. ◊ Expr. A da țâța = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (Pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță de vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – Lat. *titia.

MĂCRIȘ s. n. 1. Plantă erbacee, cu frunze mari acrișoare, care crește prin pajiști sau se cultivă ca plantă alimentară și medicinală (Rumex acetosa). Borșul lung, fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271. ◊ Sare de măcriș = numele popular al acidului oxalic. 2. Compuse: măcrișul-iepurelui = plantă erbacee, fără tulpină, cu frunzele în formă de trifoi, cu flori albe sau alb-roșietice (Oxalis acetosella). Mă rog, n-ai putea să-mi spui dumneata dacă în țara fericită a miresmelor se găsește măcrișul-iepurelui? HOGAȘ, M. N. 107; măcrișul-calului = ștevie.

TRIFOI, trifoi, s. m. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole în trei lobi și cu florile strînse în măciulii, dintre care unele se cultivă ca plante de nutreț (Trifolium). Acuma pe rouă Trifoiul e bun de tăiat. BENIUC, V. 138. Se simțea stăpînul lor și-și făcea planurile cum va ara fîneața cutare, iar cutare porumbiște cum va semăna-o cu trifoi. REBREANU, I. 92. Foaie verde de trifoi, Vino, bădiță, la noi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. ◊ Compuse: trifoi-mare = sulfină; trifoi-mărunt = plantă cu tulpină ramificată, cu flori galbene-aurii (Trifolium strepens); trifoi-măcriș = măcrișul-iepurelui; trifoi-de-lac (-de-baltă sau -amar) = trifoiște (2); trifoiul-caprelor = sulițică; triîoi-galben = trifoiaș; trifoi-alb = trifoi cu tulpină tîrîtoare, cu flori albe sau trandafirii (Trifolium repens).

ȚÎȚĂ, țîțe, s. f. 1. Mamelă. Puiul de lup, cînd dă de sînge, lasă țîța lupoaicei și e lup! DELAVRANCEA, O. II 116. Adormiți fiind purceii cu țîța în gură, voinicul băgă mîna binișor și apucă un purcel. ISPIRESCU, L. 129. M-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-o dată laptele cel de văpaie albă a țîțelor ei. EMINESCU, N. 24. Plumbul, intrînd subt țîța stîngă, a frînt o coastă. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ Loc. adv. (Popular, în legătură cu modul de a ține sau de a purta un sugaci) La țîță = la piept, la sîn, sugînd. Simion Lungu, beat-leucă, răzimat de un colț de masă, își înjura nevasta care stătea lîngă el, în picioare, cu un copilaș la țîță. REBREANU, I. 34. Se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țîță și altul, de vreo patru ani, de mînă. id. R. I 176. Pe coastele dealurilor se văd... femei rătăcind cu pruncii la țîță. RUSSO, O. 34. ◊ Copil de țîță v. copil (2). ◊ Loc. adj. (Despre o femeie) Cu țîță = care alăptează. Mama cu țîță să nu umble cu canforă... că pe urmă îi înțarcă țîța. ȘEZ. VI 59. ◊ Expr. A da țîță = a alăpta, a da să sugă. Dați-i nițică țîță băiatului meu... Hulpav, frate-meu se repede și suge. STANCU, D. 232. Copilul pînă nu plînge, mă-sa nu-i dă țîță. ȘEZ. I 218. (Despre o femeie) A avea țîță = a avea secrețiune suficientă de lapte pentru a-și alăpta copilul. (Atestat în forma țiță) Dar ai țiță de ajuns? CONTEMPORANUL, IV 390. 2. Compuse: (Bot.) țîța-caprei = a) barba-caprei, v. barbă; b) plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunzele alungite și cu florile galbene-aurii (Tragopogon orientalis); țîța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului, v. ciuboțică; țîța-vacii = a) varietate a viței de vie care produce struguri cu boabe cărnoase și alungite (Vitis); razachie; b) ciuboțica-cucului, v. ciuboțică; c) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene așezate în umbelă la vîrful tulpinii (Primula elatior). 3. (Popular) Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. Vrei un ulcior cu țîță ori un ulcior cu flori de smalț albe pe burtă. STANCU, D. 43. 4. (Popular) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor; țîțînă (2).

ȚÂȚĂ ~e f. 1) pop. Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. ◊ Copil de ~ copil sugar. A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). ~a-vacii plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, și cu flori galbene, dispuse în umbele; ciuboțica-cucului. ~a-caprei a) varietate de viță de vie cu boabe mari, lunguiețe și cărnoase; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, și cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. ~a-mielului plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii; urechelniță. ~a-oii a) plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse în inflorescențe; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subțiate spre pețiol, și cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. ~a-oilor plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă și păroasă, cu frunze eliptice, mari, și cu flori galbene, care crește în regiuni umede montane; arnică. ~a-fiului plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, alungite, și cu flori roșii dispuse în spice terminale, care crește în regiuni umede montane. 2) reg. Celulă de fagure în care se dezvoltă matca; botcă. 3) pop. Parte în formă de cioc de la gura unor vase (pe unde se bea); gurgui. /<lat. titia

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

capră (animal; obiect) (desp. ca-pră) s. f., g.-d. art. caprei; pl. capre

capră (animal, obiect) (ca-pră) s. f., g.-d. art. caprei; pl. capre

capră s. f. (sil. -pră), g.-d. art. caprei; pl. capre

barba-caprei (plantă) (desp. -ca-prei) s. f. art., g.-d. art. bărbii-caprei

capra (joc) (desp. ca-pra) s. f. art., neart. capră, g.-d. art. caprei corectat(ă)

capră-de-munte (capră sălbatică) (desp. ca-pră-) s. f., g.-d. art. caprei-de-munte; pl. capre-de-munte

capră-neagră (capră sălbatică) (desp. ca-pră-nea-gră) s. f., g.-d. art. caprei-negre; pl. capre-negre corectat(ă)

!Cornul-Caprei (constelație) (desp. -ca-prei) s. propriu n. art.

cornul-caprei1 (varietate de ardei) (desp. -ca-prei) s. m. art.

cornul-caprei2 (vânt) (desp. -ca-prei) s. n. art.

măcrișul-caprei (plantă) (desp. mă-cri-, -ca-prei) s. m. art.

mulge-capre (lipitoare2) (pop.) (desp. -ca-pre) s. f., g.-d. lui mulge-capre; pl. mulge-capre

piciorul-caprei (plantă) (desp. -ca-prei) s. m. art.

țâța-caprei (plantă) (desp. -ca-prei) s. f. art., g.-d. art. țâței-caprei

barba-caprei (plantă) (-ca-prei) s. f. art., g.-d. art. bărbii-caprei

capra (joc) (ca-pra) s. f. art., neart. capră, g.-d. art. caprei

capră-de-munte (capră sălbatică) (ca-pră) s. f., g.-d. art. caprei-de-munte; pl. capre-de-munte

capră-neagră (capră sălbatică) (ca-pră-, nea-gră) s. f., g.-d. art. caprei-negre; pl. capre-negre

Cornul-Caprei (constelație) (-ca-prei) s. propriu n.

cornul-caprei (varietate de ardei, vânt) (-ca-prei) s. n. art.

!măcrișul-caprei (plantă) (mă-cri-, -ca-prei) s. m. art.

mulge-capre (lipitoare2) (pop.) (-ca-pre) s. f., g.-d. lui mulge-capre; pl. mulge-capre

!piciorul-caprei (plantă) (-ca-prei) s. m. art.

âța-caprei (plantă) (-ca-prei) s. f. art., g.-d. art. țâței-caprei

capră de munte s. f. + prep. + s. m., g.-d. art. caprei de munte; pl. capre de munte

capră-neagră (specie sălbatică) s. f., g.-d. art. caprei-negre; pl. capre-negre

Cornul-Caprei (astron.) s. pr. n. (sil. -prei)

cornul-caprei (vânt, varietate de ardei) s. n. (sil. -prei)

măcrișul-caprei s. m. (sil. -cri-, -prei)

mulge-capre (zool.) s. f. (sil. -pre)

țâța-caprei (bot.) s. f. (sil. -prei)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAPRĂ s. 1. (ZOOL.) capră de munte v. capră-neagră; capră-neagră (Rupicapra rupicapra) = capră de munte, capră-sălbatică; capră-sălbatică v. capră-neagră. 2. (art.) (pop.) brezaia (art.), turca (art.). (~ este un joc popular tradițional dansat de Anul Nou.) 3. (reg.) măgar, (Mold. și Bucov.) crăcană. (~ de tăiat lemne.) 4. căprior. (~ este un suport de lemn.) 5. v. clește. 6. v. cumpănă.

CAPRĂ s. v. cobilă, compas, grec.

CAPRĂ s. 1. (ZOOL.) capră-de-munte (Rupicapra rupicapra) = capră-neagră, capră-sălbatică; capră-neagră (Rupicapra rupicapra) = capră-de-munte, capră-sălbatică; capră-sălbatică (Rupicapra rupicapra) = capră-de-munte, capră-neagră. 2. (art.) (pop.) brezaia (art.), turca (art.). (~ este un joc popular tradițional practicat de Anul nou.) 3. (reg.) măgar, (Moid. și Bucov.) crăcană. (~ de tăiat lemne.) 4. căprior. (~ este un suport de lemn.) 5. (TEHN.) clește, locaș, matcă, plăsele (pl.). (~ a dulgherului.) 6. (TEHN.) cumpănă. (~ la moară.)

BARBA-CAPREI s. v. aglică, burete de conopidă, creasta-cocoșului, crețușcă, rămurele, tocmăgel.

BRUSTURUL-CAPREI s. v. cinsteț, lăptucul-oii.

LIMBA-CAPREI s. v. cătușă, chingă.

MĂCRIȘUL-CAPREI s. v. degetărel, degetăruț, potiraș.

MULGE-CAPRE s. v. lipitoare, păpăludă.

PICIORUL-CAPREI s. v. lobodă, spanac-sălbatic.

TRIFOIUL-CAPRELOR s. v. sulițică.

ȚÂȚA-CAPREI s. v. barba-caprei, surguci.

barba-caprei s. v. AGLICĂ. BURETE-DE-CONOPIDĂ. CREASTA-COCOȘULUI. CREȚUȘCĂ. RĂMURELE. TOCMĂGEL.

brusturul-caprei s. v. CINSTEȚ. LĂPTUCUL-OII.

limba-caprei s. v. CĂTUȘĂ. CHINGĂ.

măcrișul-caprei s. v. DEGETĂREL. DEGETĂRUȚ. POTIRAȘ.

mulge-capre s. v. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ.

piciorul-caprei s. v. LOBODĂ. SPANAC-SĂLBATIC.

țîța-caprei s. v. BARBA-CAPREI. SURGUCI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capră (capre), s. f.1. Mamifer rumegător paricopitat, cu părul lung, cu coarne. – 2. Poreclă dată grecilor (sec. XVII-XIX), deoarece erau considerați excesiv de lăudăroși. – 3. Numele unui joc de copii. – 4. Joc pentru priveghiul morților, în care se folosește o secure învelită în piele reprezentînd o capră; este de asemenea un joc popular în noaptea de ajun a Crăciunului. – 5. Aparat de gimnastică pentru sărituri. – 6. Suport de lemn cu patru picioare, încrucișate două cîte două, susținute de o scîndură transversală. – 7. Scaun al vizitiului, la trăsuri. – 8. Compas de dogar. – Mr., megl. capră, istr. cǫpre. Lat. capra (Pușcariu 279; Candrea-Dens., 248; REW 1647; DAR); cf. alb. kjepër, it. capra, prov., cat., sp. cabra, fr. chèvre. Der. căproi, s. n. (piedestal al vîrtelniței); căpresc, adj. (de capră); căprește, adv. (în felul caprelor); căprișor, s. m. (plantă erbacee, Cyperus flavescens, Cyperus fuscus); căprit, s. n. (căprior); căpriță, s. f. (dim. al lui capră; săricică, Atriplex litoralis); căpraș, s. m. (vizitiu al unei trăsuri de închiriat care nu este a sa); căpriu, adj. (căprui); căpros, adj. (mîndru, trufaș); căprui, adj. (cafeniu), care ar putea reprezenta un lat. *capruneus, cf. caprunusprov. cabrun. Der. neol.: caprifoi, s. m. (arbust ornamental); caprimulg, s. m. (varietate de rîndunică); caprin, adj. (de capră); capricorn, s. n. (constelație zodiacală; semn al zodiacului reprezentat printr-un țap); Caprifoi (var. caprifoi), nu este cuvînt pop., astfel încît nu este posibilă der. directă din lat. caprifolium (Densusianu, Hlr., 162; Pușcariu 283; REW 1852), abandonată de DAR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

capră (în folclorul românesc) 1. Joc dramatic cu măști zoomorfe, organizat de tineri, în perioada sărbătorilor de iarnă. Supraviețuire a cultului dionisiac, practicat pentru asigurarea fertilității, se menține în toată țara, în forme variate ca desfășurare, repertoriu și frecvență. Ceremonial complex din ale cărui „acte” mai importante este de subliniat: „jocul măștii”, jucat pe melodii de colind* sau melodii instr. specifice, adeseori în ritm aksak [v. sistem (II, 6)], sau pe melodii din repertoriul local de dans; pe alocuri (Transilvania, Moldova nordică), obiceiul are forme dramatice: „moartea și învierea măștii” (prin parodierea repertoriului funebru – cântecul bradului*, bocetul*), „fuga și găsirea măștii” etc. Jocul c. se face după un singur instr. (fluier*, cimpoi*, clarinet*, taragot*, vioară) sau un grup de instr. (fluier-tobă, vioară-cobză*, fluier-vioară, și chiar un mic taraf*). Melodiile proprii au numiri variate: ca la c., a c., a căpriței, jocul c., la cerb, căprească etc. În unele zone din S și E Carpaților, c. joacă după melodii vocale, hazlii sau licențioase. 2. În Câmpia Dunării, veritabilul joc al c. se face, la „masa mare” a nunții, pe melodia specifică satului, adesea cu text vesel sau licențios, unul din nuntași sau un lăutar jucând rolul măștii. 3. Text fragmentar, inspirat din cântecul c., folosit de copii, la numărători ca formulă de eliminare. Sin.: brezae, cerb, cerbuț, țurcă, turcă, boriță.

capră, capre, s.f. 1. (la morile de apă) Lemn lățit la un capăt, care se bagă în gârliciul pietrei alergătoare pentru a fi ridicată. 2. Lemnul care prinde de-a curmezișul cornii casei; căpriori, tingă. 3. Jocul caprei, obicei practicat în timpul sărbătorilor de iarnă. Nu este specific Maramureșului; a pătruns în folclorul zonei în perioada interbelică, dinspre Moldova și Bistrița-Năsăud. ■ (onom.) Capră, nume de familie în jud. Maram.; Capre, poreclă pentru locuitorii din Berbești și Dumbrăvița; Capre șute, poreclă pentru locuitorii din Ferești. – Lat. capra (MDA).

capră, capre, s.f. – 1. Mamifer rumegător, domestic. 2. (zool.) Capra neagră (Rupicapra rupicapra), specie sălbatică dispărută la începutul sec. XX și repopulată în Pietrosul Rodnei. Al. Ujfalvi, în 1854, stabilește existența caprei negre ca vânat autohton în Ineul Rodnei, iar E.A. Bieilz, în 1888, afirmă că efectivul de capre negre din Munții Rodnei era numeros. În anul 1893, Gh. Deutsch socotea Munții Rodnei principala stațiune de capre negre din Transilvania. După Primul Război Mondial, din pricina braconajului, efectivele de capre s-au diminuat. Din 1926, capra neagră nu a mai fost observată în acești munți. A fost repopulată începând cu anul 1962 (Monumente, 1976: 29). Acțiunea de recolonizare s-a realizat în 1970. Materialul biologic ce a servit la colonizare a fost adus din munții Bucegi și Piatra Craiului (Posea, 1980: 41). 3. (la morile de apă, în Chioar) Lemn lățit la un capăt, care se bagă în gârliciul pietrei alergătoare pentru a fi ridicată (Felecan, 1983). 4. (astr.) Capra (cu trei iezi), constelație (Capella). 5. Jocul caprei, obicei practicat în timpul sărbătorilor de iarnă. Nu este specific zonei; a pătruns în folclorul Maramureșului în perioada interbelică, dinspre Moldova și Bistrița-Năsăud. În satele de pe Valea Vișeului, jocul caprei era bazat doar pe acompaniament muzical, în timp ce pe Iza, Mara și Cosău jocul caprei este inclus într-un spectacol la baza căruia stă un text literar dialogat și care cuprinde mai multe personaje (Nistor, 1973: 13-15). ♦ (onom.) Capră, nume de familie în Maramureș; Capre, poreclă pentru locuitorii din Berbești (Papahagi, 1925; ALRRM, 1969) și Dumbrăvița; Capre șute, poreclă pentru locuitorii din Ferești (Bilțiu-Dăncuș, 2005). – Lat. capra (Pușcariu, CADE, DA, DLRM, MDA).

capră, capre, s.f. – 1. Mamifer rumegător, domestic. 2. Capra neagră (Rupicapra rupicapra), specie sălbatică dispărută la începutul sec. XX și repopulată în Pietrosul Rodnei după 1964. 3. Lemn lățit la un capăt, care se bagă în gârliciul pietrei alergătoare pentru a fi ridicată (la morile de apă, în Chioar) (Felecan 1983). 3. Capre, poreclă pentru locuitorii din Berbești (Papahagi 1925: 315; ALR 1969: XVI). – Lat. capra.

CAPRĂ (< lat. capra, capră) Producție folclorică asemeni Brezaiei, cu elemente teatrale în desfășurarea ei. Derivată dintr-un vechi rit și practicată în răstimpul sărbătorilor de iarnă de un grup de copii sau flăcăi, unul din ei, sub un acoperămînt adecvat, purtînd un cap de capră făcut din lemn, pe care-l face să clămpănească din gură, cu ajutorul unei sfori. Capra, obicei cu implicații teatrale (în unele variante, măști comice, dialog comic cu aluzii satirice la viața satului, în cîntec ritmat rostit de cel ce mînă capra), este răspîndit în Moldova și în alte părți ale țării, păstrîndu-și în bună parte autenticitatea folclorică, autenticitatea care a fost uneori alterată de improvizații vulgare în manifestările unor grupuri de la orașe. Unii cercetători, studiind vechimea acestei manifestări folclorice, stabilesc o oarecare corelație cu obiceiul practicat la romani, cu prilejul triumfurilor, cînd ostașii, ascunzîndu-și fața sub diferite chipuri de animale, spuneau unele adevăruri usturătoare la adresa căpeteniilor, asemeni sclavilor în timpul Saturnalelor. Se cunosc și forme mai dezvoltate ale acestui obicei, cu măști animaliere și personaje umane. Unele variante ale Caprei, denumita și Turcă, conțin chiar un mic sîmbure de intrigă, ca de exemplu, într-o variantă din Transilvania, în care capra fiind ucisă, popa refuza îngroparea ei, dar îngăduie aceasta numai în schimbul unei răsplăți, prilej de satiră a arghirofiliei clericale. În altele, stăpinul caprei, ajuns în nevoie, o duce la tîrg, spre a o vinde. Dinaintea caprei se perindă un neguțător meschin, un felcer, acesta ignorant, dar ingîmfat, satirizați și ei.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAPRĂ subst. 1. – fam.; în genitiv Caprii sau Căprăi Andronic, armanu (CL). 2. Caprea (Sd XVI); Căprescu (Arh). 3. *Căpran: Căprănești, fam., olt. (RI XV 65). 4. Căpriĭa f. (16 A III 79); Caprina f. (Cotr 80). 5. Capreș (17 B IV 150; 17 A V 241); Capriș [armean] (Sur IX). 6. Căpriț (Ard); -ă, Oprea (17 B I 230); -oiu (Sd X). 7. Căproiu (AO IX 455). 8. Căprariu, Stan (17 B IV 173); -l (16 B III 81) < subst. căprar. 9. Cf. Caprace, -a (Sur X). 10. Cațichi (Arh; Sd XI) < neogr. ϰατρίϰα „capră”.

COARNELE CAPREI, com. în jud. Iași; 3.728 loc. (1991). Iazuri pentru piscicultură.

CORNUL CAPREI, numele popular al constelației Capricornul.

TRAGOPOGON L., BARBA CAPREI, fam. Compositae. Gen cu cca 46 specii originare din nordul Africii, Asia continentală și Europa, erbacee, bienale sau vivace, de obicei glabre. Frunze alterne, liniare, întregi, sesile, deseori ierboase. Flori galbene, albastre sau purpur dispuse în capitule terminale, cu foliolele involucrului – pînă la 12 – de aceeași lungime, verzi, vîrf ascuțit, la bază uneori așezate într-un singur rînd, concrescute. Fructe, achene liniar-cilindrice sau cu 5 colțuri și pînă la 10 coaste, rostrate la vîrf, cioc destul de lung.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

capră, capre s. f. 1. (peior.) homosexual pasiv. 2. (peior.) femeie cicălitoare, mahalagioaică. 3. scaun înalt de bar.

a împăca și capra, și varza expr. (pop.) a adopta o atitudine care să mulțumească în egală măsură două sau mai multe persoane cu puncte de vedere ireconciliabile.

a se pune capră expr. 1. (er.d. femei) a lua poziția în care penetrarea vaginului se face din spate. 2. (vulg., peior.) a fi homosexual pasiv.

a sta capră expr. (er.d. femei) a lua poziția în care, în actul sexual, penetrarea vaginului se face din spate.

picior de capră expr. (intl.) instrument de forma literei T, folosit ca șperaclu.

Intrare: Capră
Capră nume propriu
nume propriu (I3)
  • Capră
Intrare: capră (obiect)
  • silabație: ca-pră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capră
  • capra
plural
  • capre
  • caprele
genitiv-dativ singular
  • capre
  • caprei
plural
  • capre
  • caprelor
vocativ singular
plural
Intrare: capră (zool.)
  • silabație: ca-pră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capră
  • capra
plural
  • capre
  • caprele
genitiv-dativ singular
  • capre
  • caprei
plural
  • capre
  • caprelor
vocativ singular
plural
Intrare: barba-caprei
  • silabație: -ca-prei info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brusturul-caprei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brusturul-caprei
plural
  • brusturii-caprei
genitiv-dativ singular
  • brusturului-caprei
plural
  • brusturilor-caprei
vocativ singular
plural
Intrare: capră-de-munte
capră-de-munte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capră-de-munte
  • capra-de-munte
plural
  • capre-de-munte
  • caprele-de-munte
genitiv-dativ singular
  • capre-de-munte
  • caprei-de-munte
plural
  • capre-de-munte
  • caprelor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: capră-neagră
capră-neagră substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capră-neagră
  • capra-neagră
plural
  • capre-negre
  • caprele-negre
genitiv-dativ singular
  • capre-negre
  • caprei-negre
plural
  • capre-negre
  • caprelor-negre
vocativ singular
plural
Intrare: Cornul-Caprei (n.p.)
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Cornul-Caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • Cornului-Caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cornul-caprei (s.n.)
  • silabație: -prei info
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornul-caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • cornului-caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-caprei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limba-caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • limbii-caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măcrișul-caprei
  • silabație: mă-cri-șul-ca-prei info
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcrișul-caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • măcrișului-caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mulge-capre
  • silabație: -ca-pre info
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulge-capre
  • mulge-capre
plural
  • mulge-capre
  • mulge-capre
genitiv-dativ singular
  • mulge-capre
  • mulge-capre
plural
  • mulge-capre
  • mulge-capre
vocativ singular
plural
Intrare: piciorul-caprei
  • silabație: -ca-prei info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piciorul-caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • piciorului-caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trifoiul-caprelor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trifoiul-caprelor
plural
genitiv-dativ singular
  • trifoiului-caprelor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țâța-caprei
  • silabație: -ca-prei info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâța-caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • țâței-caprei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

capră, capresubstantiv feminin

  • 1. Suport de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu fierăstrăul. DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Am văzut eu cum a lucrat Nae [la zăgazul morii]... trebuie să bați piloți la margini, să tragi pleter printre ei, să întărești pleterul cu capre și să mai faci și un gard în fața pleterului. SLAVICI, V. P. 51. DLRLC
    • 2.1. Capra podului = două picioare unite sus cu o cosoroabă, în construcția unui pod. DLRLC
      • format_quote În caprele podului băteau talazuri amestecate cu bușteni furați de șuvoi. SADOVEANU, M. C. 11. DLRLC
      • format_quote L-a lăsat pe Manlache răzămat de capra podului și a pogorît spre postul fix. POPA, V. 120. DLRLC
    • 2.2. Capra casei = grindă groasă care servește de bază și de legătură acoperișului unei construcții. DLRLC
    • 2.3. Căprior. DLRLC
      sinonime: căprior
  • 3. Scaun (sau ladă) amenajată în partea dinainte a trăsurii sau a căruței etc., pe care stă vizitiul. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Omul lungea gîtul pe lîngă capra trăsurii. DUMITRIU, B. F. 58. DLRLC
    • format_quote Ciornea, de pe capră, ducea în galop caii ninși de spumă. SADOVEANU, M. C. 207. DLRLC
    • format_quote Într-o săritură a fost pe capră și a dat bici cailor. POPA,. V. 257. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor se azvîrle pe capră, dă bici iepelor... CREANGĂ, P. 117. DLRLC
  • 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat montat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă. DEX '09 DLRLC NODEX
  • 5. Arșic de miel. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ei, ce drăcos mai are arșice? întrebă domnul Vucea. Și copiii, unii răi, alții din prostie, începeau: cutare a spălat pe cutare de zece capre și o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111. DLRLC
etimologie:

capră, capresubstantiv feminin

  • 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari și diferențiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: căpriță
    • format_quote Ionel ciobănelu se întorcea cu caprele de la păscut. BUJOR, S. 59. DLRLC
    • format_quote Capra cu trei iezi [titlu], CREANGĂ. DLRLC
    • format_quote Laptele de capră îl mai ușură puțin [pe bolnav]. NEGRUZZI, S. II 154. DLRLC
    • format_quote Cine se naște cu barbă? (Capra). ȘEZ. I 63. DLRLC
    • format_quote Capră de Angora. NODEX
    • 1.1. prin restricție Femela acestui animal. DEX '09
    • 1.2. Capră de stâncă = capră sălbatică, cu blana roșcată și cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex). DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Capră domestică = animal domestic rumegător, crescut pentru producția de lapte (Capra hircus). DEX '09
    • 1.4. Pielea animalelor descrise mai sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să-i cumperi cizme de capră, Că altele se tot crapă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 437. DLRLC
    • chat_bubble Capra sare masa și iada sare casa = copiii întrec pe părinți. DLRLC
    • chat_bubble A împăca și capra, și varza = a mulțumi și pe unul, și pe altul; a împăca două interese opuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A scăpa capra în grădină = a acorda încredere unei persoane necinstite. NODEX
    • chat_bubble Capră râioasă, se zice despre un om înfumurat. DEX '09 DLRLC
  • 2. Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul Nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră care bate ritmic din fălci. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: turca
  • 3. articulat Numele unui joc de copii, în care un jucător stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

barba-capreisubstantiv feminin articulat

  • 1. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene (din familia compozeelor), cu frunze lungi și înguste, cu flori galbene și fructe achene de formă lunguiață (Tragopogon). DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Ciupercă comestibilă sub forma unor ace suculente; burete de conopidă, rămurele. NODEX
    sinonime: tocmăgel

capră-de-munte, capre-de-muntesubstantiv feminin

  • 1. Capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). DEX '09
  • diferențiere Animal rumegător din genul antilopei, care trăiește prin regiunile alpine (Antilops rupicapra). DLRLC
    • format_quote Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra-neagră, cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. III 164. DLRLC

capră-neagră, capre-negresubstantiv feminin

  • 1. Capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). DEX '09
  • diferențiere Animal rumegător din genul antilopei, care trăiește prin regiunile alpine (Antilops rupicapra). DLRLC
    • format_quote Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra-neagră, cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. III 164. DLRLC

limba-capreisubstantiv feminin articulat

măcrișul-caprei / măcrișul-iepureluisubstantiv masculin articulat

  • 1. Plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). DEX '09 DLRLC Sinonime
    • format_quote Mă rog, n-ai putea să-mi spui dumneata dacă în țara fericită a miresmelor se găsește măcrișul-iepurelui? HOGAȘ, M. N. 107. DLRLC

mulge-capre, mulge-capresubstantiv feminin invariabil

piciorul-capreisubstantiv masculin articulat

  • 1. Plantă erbacee de pădure, cu frunze palmate cu trei diviziuni și cu flori albe sau roșietice; spanac sălbatic (Aegopodium podagraria). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: lobodă

trifoiul-caprelorsubstantiv masculin articulat

țâța-capreisubstantiv feminin articulat

botanică
  • 1. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, și cu flori galbene-aurii, solitare (Tragopogon pratensis). DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Varietate de viță de vie cu boabe mari, lunguiețe și cărnoase. NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii

Un articol lingvistic