chenar sn [At: DUMITRACHE, 54 / V: chin~, (Ban) cin~, chie~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc kenar] 1 (Înv) Margine (de sat sau de oraș). 2 Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) pe care o are de jur-împrejur un obiect și care servește ca ornament. 3 (Spc) Broderia cusută pe marginea unei stofe. 4 Tivitură de o culoare deosebită Si: bordură. 5 Bordura simplă sau înflorită ce se face în jurul unei pagini. 6 Crestătura de pe marginea unei monede. 7 (În ziare sau periodice) Spațiu rezervat articolelor de importanță deosebită și înconjurat cu linii mai groase. 8 (Îc ~ul-bălții (sau bălților) Mică plantă acvatică, care se dezvoltă sub apă și înflorește după ce s-a retras apa, crescând pe malurile bălților și ale ostroavelor Dunării. 9 (Aht) Sculpturi (în piatră), care încadrează ferestrele sau ușile unei clădiri. 10 (Nob) Ramă, cadru (la ușă, geamuri). 11 (Nob) Pervaz.