ciutură, ciuturi, s.f. – 1. Vas din doage sau dintr-un trunchi scobit care servește la scos apa din fântână (Moraru, 1990); găleată. 2. Țeava de la pipă (Lenghel, 1979). ♦ (onom.) Ciuturaș, Ciutureanu, nume de familie (13 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. pop. *cytola (Pușcariu, DA, DEX, MDA) < gr. katulos „scoică” (DER).