ciută sf [At: PSALT (1651), 28/9 / V: cită, (rar) șu~ / Pl: ~te / E: alb shute] 1 Femela cerbului Si: cerboaică, (pop) ciutălină. 2 Specie mai mică decât cerbul, cu coarnele lătărețe la vârf, ca o frunză mică de palmier. 3 (Înv; șîs) ~ de pădure Fiară sălbatică. 4 (Fig) Epitet dat unei femei tinere, suple și grațioase. corectat(ă)