CONTESTAȚIE, contestații, s. f. (De obicei în legătură cu verbul «a face» sau, mai rar, «a introduce») Cerere de anulare a executării unei hotărîri (judecătorești) pentru vicii de formă. A introdus contestație la tribunal. ▭ Contestațiile procurorului și părților interesate, în contra dispozițiunilor luate de președinte, sînt de competența aceluiași tribunal. B. O. 1953, 96. – Pronunțat: -ți-e.