CUMNAT, -Ă, cumnați, -te, s. m. și f. Rudă prin alianță, considerată în raport cu soții și soțiile fraților și surorilor sale sau cu frații și surorile soției sale (și cu soții și soțiile acestora); termen de adresare între persoane cu acest grad de rudenie (adesea însoțit de numele persoanei respective). Ai pus și pentru cumnatu-meu Haralambie tacîm, mătușă Anghelină? SADOVEANU, N. F. ll. Mitrea a găsit acolo numai pe cumnata cea mică, Nastasia. SADOVEANU, M. C. 62. Trăia în pace și în liniște cu soția și cumnatele sale. ISPIRESCU, L. 8. Se trezea la ușa ei cu Dănilă, cumnatu-său. CREANGĂ, P. 38.