CURĂȚAT s. n. (Și în forma curățit) Faptul de a se curăța 1. Îndepărtare a murdărie; curățire. Curățatul hainelor. 2. Îndepărtarea elementelor dăunătoare (buruieni, spini, omizi etc.) de pe un ogor, de pe un pom etc. Prășitul, care se mai numește și curățit, se face cu o sapă. PAMFILE, A. R. 144. 3. Îndepărtarea cojii, găocii, solzilor, foilor etc. de pe fructe, ouă, pește. porumb etc. [Păpușoiul] se adună grămadă, fir lîngă fir, în ogradă sau sub un adăpost și acolo se face curățitul. PAMFILE, A. R. 220. – Variantă: curățit s. n.