degetar sn [At: LEX. MARS. 237 / V: decedar, ~gistar, ~gitar, deișt~, dig~, digit / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: deget + -ar] 1 Obiect în formă de trunchi de con, din metal, os, material plastic, gol pe dinăuntru și cu adâncituri pe suprafața exterioară, în care se introduce, în timpul coaserii manuale, vârful degetului cu care se împinge acul, pentru a-l feri de împunsături Si: (îvp) năpărstoc. 2 (Îla; d. recipiente) Ca ~ul Foarte mic. 3 (Șîc) ~-roșu, floarea-~ului Plantă erbacee veninoasă, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau roșii-purpurii (Digitalis ambigua) Si: clopoțel, degetărel (2), degetărică, degetariță (1), degetăruț (2), degețel (12), iarba-degetului, iarbă-de-plămâni, iarbă-de-tripăl, năpârstocel, țâța-oii, urechea-boului.