DESFUNDARE, desfundări, s. f. Faptul de a desfunda. 1. Deschidere, destupare a unui vas închis. Vartolomeu Diaconu s-a îndeletnicit cu desfundarea sticlelor. C. PETRESCU, A. 292. 2. Destupare, curățire a unei țevi, a unui orificiu etc. Dorința comunei a fost a spori cantitatea apei bună de beut... prin desfundarea izvoarelor. I. IONESCU, P. 422.