DINASTIE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succed (din tată în fiu) la cîrma unei țări, ca principi, regi sau împărați; șir de suverani aparținînd unei astfel de familii. În anul 1301, dinastia lui Arpad se stinge și, după lupte, se încoronează un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. Oricine cunoaște puțin istoria noastră contemporană și s-a pus în contact cu simțămîntul ce domnește în țară trebuie să fie convins că spiritul general în toată Romînia este contra persoanei regelui și mai ales contra dinastiei. LIT. ANTIMONARHICĂ 131.