Definiția cu ID-ul 1245081:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRIC s. n. (Mold.) Punct central; mijloc. Au sfîrșitu mănăstirea cea mare în dricul orașului Ieșilor. M. COSTIN. Dacă să împle Italia, în dricul împărăției de lăcuitori, ... scotea, cu sorți căsași de pen orașă și de pen sate și-i muta la alte țări. NCL I, 46; cf. NCL I, 39. ◊ (Ban.) Loc adj. De dric = esențial, important, Cselé tréy pércz máy de drikla kredincziéy. BUITUL, apud TEW. Etimologie: magh. dérék.