DRUGĂ, drugi, s. f. Fus mare și gros de tors și de răsucit fuior sau canură pențru urzeala de țesut lăvicere, țoale, saci etc. I-am văzut ibovnica... I-am văzut pe maică-sa... Una din furcă Torcînd, Alta din drugă-Ndrugînd. TEODORESCU, P. P. 551. ♦ Cantitate de fuior sau de lînă răsucită pe acest fus. Torceam împreună cu dînsa, la umbra nucului lor, cîte-o movilă de drugi de canură. CREANGĂ, A. 63.