ECHIPAMENT, echipamente, s. n. 1. Ansamblul obiectelor necesare pentru a echipa pe cineva. Tras după o ușă scoasă din balamale, dezbrăcă echipamentul statului, îl puse de o parte, își îmbrăcă hainele de-acasă. CAMILAR, N. II 375. Toți ăștia îl socotesc pe dînsul un terchea-berchea! Cînd va avea ce-i lipsește, adică tot echipamentul, să vedem dacă n-au să-l privească cu respect. SADOVEANU, P. M. 158. Turel avea tot echipamentul unui încercat automobilist. C. PETRESCU, A. 313. ◊ (Mil.) Echipament de campanie = echipament purtat de militari în război sau la exerciții. Își pregătise... un rînd de straie... schimburi... un modest dar rezistent echipament de campanie. C. PETRESCU, C. V. 30. (Învechit) Micul echipament = totalitatea obiectelor care formau rufăria de corp a unui militar. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese și dispozitive atașate unei instalații, unei mașini etc. pentru a-i asigura funcționarea în bune condiții.